Întoarcerea acasă

¹ De mi te-ar fi dat cineva ca un frate care a supt la sânul mamei mele! Te-aş găsi afară, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar dispreţui.

² Te-aş conduce şi te-aş face să intri în casa mamei mele; ea m-ar învăţa să te fac să bei vin parfumat şi suc de rodii.

³ Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.

⁴ Vă conjur, fiice ale Ierusalímului: de ce deşteptaţi, de ce treziţi iubirea înainte să-i placă ei?

VII. EPILOG

Iubirea adevărată

⁵ Cine este aceasta care urcă din pustiu sprijinită de iubitul ei? Te-am făcut să te trezeşti sub măr, acolo te-a conceput mama ta, acolo te-a conceput şi te-a născut.

⁶ Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău! Căci tare ca moartea este iubirea şi gelozia, teribilă ca locuinţa morţilor. Văpaia ei este ca văpaia focului şi ca flăcările Domnului.

⁷ Apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile s-o spele. Dacă un om şi-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi dispreţuit.

VIII. Apendice

⁸ Aveam o soră mică, ce nu avea încă sâni. Ce să facem cu sora noastră în ziua în care se va vorbi de ea?

⁹ Dacă ea este un zid, vom construi peste ea un turnuleţ de argint; dacă este o uşă, o vom închide cu o scândură de cedru.

¹⁰ Eu sunt un zid şi sânii mei sunt nişte turnuri, iar acum sunt în ochii lui ca una care a găsit pacea.

¹¹ Solomón avea o vie la Báal-Hamón. A dat via unor paznici ca, atunci când ea va rodi, să aducă fiecare o mie de arginţi.

¹² Via mea, care este a mea, este înaintea mea. Cei o mie [de arginţi] să fie ai tăi, Solomón, şi două sute, pentru cei care păzesc rodul ei!

¹³ Tu, cea care locuieşti în grădini, tovarăşii ascultă glasul tău: fă-mă să-l aud!

¹⁴ Aleargă, iubite al meu! Fii asemenea unei căprioare sau unui pui de cerb pe munţii balsamurilor!”.