Capitolul 17

Alianţa şi circumcizia

1 Când Abrám avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abrám şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic:

Umblă în fața mea şi fii neprihănit!

2 Voi pune alianța mea între mine şi tine

şi te voi înmulţi foarte mult”.

3 Abrám a căzut cu faţa

[la pământ] şi Dumnezeu i-a vorbit:

4 „Iată, eu [închei] alianţa mea cu tine:

vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.

5 Nu te vei mai numi,

de acum încolo, Abrám,

ci numele tău va fi Abrahám,

fiindcă te-am pus ca tată

al unei mulţimi de popoare.

6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianța mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianță veșnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaán ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”.

9 Dumnezeu i-a zis lui Abrahám: „Tu să păzeşti aliana mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam! 10 Aceasta este alianța pe care s-o păziţi, cea dintre mine şi voi şi descendența ta după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!”. 11 Să vă tăiaţi împrejur carnea prepuţului vostru! [Acesta] să fie semnul alianței dintre mine şi voi! 12 La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam din neamul vostru, fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din descendența ta! 13 Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Astfel, alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică. 14 Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui, sufletul acela să fie nimicit din poporul său: a călcat alianța mea!”.

15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abrahám: „Pe Sarái, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarái, pentru că numele ei va fi Sára. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor fi din ea”. 17 Abrahám a căzut cu faţa la pământ şi a râs, zicând în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte [copii] şi Sára la nouăzeci de ani mai poate naşte?”. 18 Abrahám i-a spus lui Dumnezeu: „O, de-ar fi Ismaél înaintea ta!”. 19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sára, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isáac. Eu voi încheia alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru descendența sa după el. 20 Şi cu privire la Ismaél te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare. 21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isáac, pe care Sára ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!”. 22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abrahám.

23 Abrahám l-a luat pe Ismaél, fiul său, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul lui, pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Abrahám şi a tăiat împrejur carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu. 24 Abrahám era de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 25 Ismaél, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 26 În aceeaşi zi au fost tăiaţi împrejur Abrahám şi Ismaél, fiul său. 27 Şi toţi bărbaţii din casa lui, cei născuţi în casă sau cumpăraţi cu argint de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.