Capitolul 41

Iosíf interpretează visele Faraónului

1 După doi ani de zile, Faraón a avut un vis. El stătea lângă Nil. 2 Şi, iată, au ieşit din Nil şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup şi au început să pască printre trestii! 3 Şi, iată, alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup au ieşit din Nil şi stăteau pe malul Nílului, lângă celelalte vaci! 4 Iar vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraón s-a trezit.

5 A adormit din nou şi a visat a doua oară şi, iată, şapte spice pline şi frumoase au crescut dintr-un pai! 6 Şi, iată, şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit au crescut după ele! 7 Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraón s-a trezit. Şi, iată, era un vis!

8 Dimineaţa, sufletul lui era tulburat. El a trimis şi i-a chemat pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Faraón le-a povestit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraón. 9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi i-a zis lui Faraón: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10 Faraón se mâniase pe slujitorii lui şi ne dăduse sub pază în casa comandantului gărzii pe mine şi pe mai-marele pitarilor. 11 Am avut un vis, în aceeaşi noapte, eu şi el. Am avut câte un vis, fiecare cu interpretarea lui. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, un servitor al comandantului gărzii. I-am povestit şi el ne-a interpretat visele. Fiecăruia i-a interpretat după visul lui. 13 Şi cum ne-a interpretat el, aşa a fost. Pe mine m-a pus iarăşi în postul meu, iar pe el l-a spânzurat”.

Iosíf este adus în faţa lui Faraón

14 Faraón a trimis şi l-a chemat pe Iosíf. L-au scos în grabă din groapă. El s-a ras, şi-a schimbat hainele şi a venit la Faraón. 15 Faraón i-a zis lui Iosíf: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze; şi am auzit zicându-se despre tine că, dacă auzi un vis, poţi să-l interpretezi”. 16 Iosíf i-a răspuns lui Faraón: „Nu eu. Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraón”.

17 Faraón i-a zis lui Iosíf: „În visul meu, iată, stăteam pe malul Nílului! 18 Şi, iată, din Nil au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi au început să pască printre trestii! 19 Şi, iată, au ieşit după ele alte şapte vaci jigărite, foarte urâte la vedere şi slabe la trup: n-am mai văzut aşa de urâte ca ele în toată ţara Egiptului. 20 Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi la început. Şi m-am trezit. 22 Am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice pline şi frumoase creşteau dintr-un pai! 23 Şi, iată, alte şapte spice seci, subţiri şi arse de vântul de răsărit au crescut în urma lor! 24 Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să-mi facă cunoscut [înţelesul]”.

25 Iosíf i-a zis lui Faraón: „Visul lui Faraón este unul singur: Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Faraón ce are să facă. 26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul este unul singur. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte care s-au ridicat după ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice seci şi arse de vântul de răsărit vor fi şapte ani de foamete. 28 Acesta este cuvântul pe care i l-am spus lui Faraón. Dumnezeu i-a arătat lui Faraón ce are să facă. 29 Iată, vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului! 30 Şi vor veni după ei şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul în ţara Egiptului. Foametea va termina ţara. 31 Nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară din cauza acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea. 32 Şi dacă visurile i s-au repetat lui Faraón de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească.

33 Acum, Faraón să vadă un om priceput şi înţelept şi să-l pună peste ţara Egiptului! 34 Faraón să facă şi să pună supreveghetori în ţară şi să strângă a cincea parte din roadele pământului Egiptului în cei şapte ani de belşug! 35 Să adune toate alimentele din aceşti ani buni care au să vină; să înmagazineze grâu sub mâna lui Faraón; să păstreze alimentele în cetăţi! 36 Produsele vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor fi în ţara Egiptului şi ţara nu va pieri de foamete”.

Gloria lui Iosíf în Egipt

37 Cuvintele acestea au fost bune în ochii lui Faraón şi în ochii tuturor slujitorilor lui. 38 Faraón a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”. 39 Faraón i-a zis lui Iosíf: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de priceput şi înţelept ca tine. 40 Tu vei fi mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău. Numai cât priveşte tronul voi fi mai mare decât tine”. 41 Faraón i-a zis lui Iosíf: „Uite, te-am pus peste toată ţara Egiptului!”. 42 Faraón şi-a scos inelul de la mână şi l-a pus în mâna lui Iosíf; l-a îmbrăcat în haine din in subţire şi i-a pus un lanţ din aur la gât. 43 L-a urcat în al doilea car după el şi strigau înaintea lui: „Înclinaţi-vă!”. Astfel l-a pus peste toată ţara Egiptului.

44 Faraón i-a mai zis lui Iosíf: „Eu sunt Faraón. Fără tine, nimeni nu va putea ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului”. 45 Faraón i-a pus lui Iosíf numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o de soţie pe Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On. Şi Iosíf a ieşit [să viziteze] ţara Egiptului.

46 Iosíf avea treizeci de ani când a stat în fața lui Faraón, regele Egiptului. Apoi a ieșit Iosíf dinaintea lui Faraón şi a străbătut toată ţara Egiptului.

Adeverirea cuvântului lui Iosíf şi naşterea lui Manáse şi Efraím

47 În cei şapte ani de belşug, pământul a făcut [rod] din abundenţă. 48 [Iosíf] a adunat toate alimentele din cei şapte ani în ţara Egiptului şi le-a pus în cetăţi, în fiecare cetate punând alimentele câmpiei dimprejur. 49 Iosíf a strâns foarte mult grâu, cât nisipul mării de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără număr.

50 Înainte să vină anii de foamete, lui Iosíf i s-au născut doi fii pe care i-a născut Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On. 51 Iosíf a pus întâiului născut numele Manáse, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate chinurile mele şi toată casa tatălui meu”. 52 Celui de-al doilea i-a pus numele Efraím, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.

53 S-au terminat cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului. 54 Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosíf. Şi era foamete în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraón [să-i] dea pâine. Faraónul a zis tuturor egipténilor: „Mergeţi la Iosíf şi, ce vă va spune el, aceea faceţi!”. 56 Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosíf a deschis toate grânarele şi vindea grâu egipténilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. 57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosíf, căci foametea devenea cumplită pe tot pământul.