Capitolul 44

Cupa lui Iosíf, în sacul lui Beniamín

1 [Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Iar pocalul meu, cupa de argint, s-o pui la gura sacului celui mai tânăr împreună cu argintul pentru grâul lui”. Şi acela a făcut după cum îi spusese Iosíf.

3 Dimineaţa, când s-a făcut lumină, oamenii au fost lăsaţi să plece, ei şi măgarii lor. 4 După ce au ieşit din cetate, nu erau departe când Iosíf a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te şi urmăreşte-i pe oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? 5 Oare nu este aceasta [cupa] din care bea stăpânul meu şi în care ghiceşte? Rău aţi făcut ceea ce aţi făcut»”.

6 El i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte. 7 Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă! 8 Iată, argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri ţi l-am adus înapoi din ţara Canaán! Cum am fi putut să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur? 9 Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi şi noi înşine să fim sclavi ai domnului nostru!”. 10 El a zis: „Acum, aşadar, să fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi să fie sclavul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi”. 11 Ei s-au grăbit şi fiecare a coborât sacul lui la pământ şi fiecare şi-a deschis sacul. 12 El a controlat începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr. Cupa a fost găsită în sacul lui Beniamín. 13 Ei şi-au sfâşiat hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.

14 Iúda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosíf pe când era el încă acolo şi au căzut cu faţa la pământ înaintea lui. 15 Iosíf le-a zis: „De ce aţi făcut o faptă ca aceasta? Oare n-aţi ştiut că un om ca mine poate să ghicească?”. 16 Iúda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: şi noi, şi acela în mâna căruia s-a găsit cupa!”. 17 El a zis: „Departe de mine să fac aşa ceva! Omul în mâna căruia s-a găsit cupa va fi sclavul meu; voi mergeţi cu pace la tatăl vostru!”.

Intervenţia lui Iúda

18 Iúda s-a apropiat de el şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraón. 19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?». 20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte». 21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceți-l să coboare la mine ca să-l văd cu ochii mei!». 22 Noi am zis domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; căci dacă îşi va părăsi tatăl, acesta va muri». 23 Tu ai spus servitorilor tăi: «Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea». 24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. 25 Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare», 26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». 27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; 28 unul s-a dus de la mine şi am zis: a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut. 29 Dacă îl luaţi şi pe acesta din fața mea şi i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veți coborâ cărunteţea cu răutate în locuința morţilor». 30 Acum, dacă voi merge la servitorul tău, tatăl meu, şi nu va fi cu noi tânărul de al cărui suflet e legat sufletul lui, 31 când va vedea că băiatul nu este, va muri; iar servitorii tăi vor coborî cărunteţea servitorului tău, tatăl nostru cu îndurerare în locuința morţilor. 32 Căci servitorul tău a garantat pentru tânăr în faţa tatălui meu, spunând: «Dacă nu-l voi aduce [înapoi] la tine, vinovat să fiu faţă de tatăl meu pentru toate zilele [mele]!». 33 Acum [îngăduie], te rog, servitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu fraţii săi! 34 Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aş putea să văd răul care l-ar afla pe tatăl meu”.