Moştenirea levíţilor

¹ Domnul i-a vorbit lui Moise în stepele Moábului, lângă Iordán, în faţa Ierihónului. ² ,,Porunceşte-le fiilor lui Israél să dea levíţilor, din moştenirea proprietăţii lor, cetăţi pentru locuit! Să daţi levíţilor terenurile dimprejurul cetăţilor! ³ Cetăţile să fie ale lor ca să locuiască, iar terenurile să fie pentru animalele lor, pentru bunurile lor şi pentru toate vietăţile lor! ⁴ Terenurile cetăţilor pe care să le daţi levíţilor, de la zidul cetăţii înspre afară, să fie de o mie de cóţi de jur împrejur!

⁵ Să măsuraţi în afara cetăţii: latura de est, două mii de cóţi, latura de sud, două mii de cóţi, latura de vest, două mii de cóţi şi latura de nord, două mii de cóţi. Cetatea să fie la mijloc! Acestea să fie pentru ei terenurile cetăţilor! ⁶ Între cetăţile pe care le veţi da levíţilor, şase să fie cetăţi de refugiu unde să fugă ucigaşul! Pe lângă acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi! ⁷ Toate cetăţile pe care le veţi da levíţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu terenurile! ⁸ Cetăţile pe care le veţi da din proprietăţile fiilor lui Israél să fie: de la cei care sunt mulţi, mai multe şi de la cei care sunt mai puţini, mai puţine. Fiecare să dea din cetăţile sale levíţilor după moştenirea pe care o moşteneşte!”.

Cetăţile de refugiu

⁹ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁰ „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le: «Când treceţi Iordánul în ţara Canaán, ¹¹ să vă alegeţi nişte cetăţi care să fie cetăţi de refugiu, unde să se poată refugia ucigaşul care omoară pe cineva din greşeală! ¹² Ele să fie pentru voi cetăţi de refugiu din calea răzbunătorului, pentru ca ucigaşul să nu moară înainte de a fi stat la judecată în faţa adunării! ¹³ Între cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de refugiu pentru voi! ¹⁴ Trei cetăţi să fie dincolo de Iordán şi trei cetăţi să fie în ţara Canaán: să fie cetăţi de refugiu! ¹⁵ Aceste şase cetăţi să fie refugiu pentru fiii lui Israél şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru! Acolo să se poată refugia oricine omoară pe cineva din greşeală!

¹⁶ Oricine îl loveşte [pe cineva] cu un instrument de fier, şi [acesta] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte! ¹⁷ Dacă-l loveşte având în mână o piatră care poate ucide şi [acela] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte! ¹⁸ Dacă-l loveşte având în mână un obiect din lemn care poate ucide şi [acela] moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie dat la moarte! ¹⁹ Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl va întâlni: el să-l omoare!

²⁰ Oricine îmbrânceşte pe cineva cu ură sau dacă, aşteptând, aruncă cu ceva asupra lui şi moare ²¹ sau dacă, din duşmănie, îl loveşte cu mâna şi moare, cel care l-a lovit să fie dat la moarte: este un ucigaş. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl întâlneşte! ²² Oricine îmbrânceşte pe cineva pe neaşteptate şi nu din duşmănie sau dacă, fără să aştepte, aruncă ceva asupra lui ²³ sau dacă aruncă asupra lui cu vreo piatră care poate să ucidă, dar fără să-l vadă şi [acesta] moare – însă fără să-i fi fost duşman şi să-i fi căutat răul –, ²⁴ adunarea să facă judecată între cel care a lovit şi răzbunătorul sângelui după aceste legi: ²⁵ adunarea să-l scape pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi să-l facă să se întoarcă în cetatea de refugiu unde fugise! Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt! ²⁶ Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de refugiu unde fugise ²⁷ şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte în afara hotarului cetăţii de refugiu şi-l ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de sânge. ²⁸ Căci [ucigaşul] trebuia să locuiască în cetatea lui de refugiu până la moartea marelui preot. După moartea marelui preot, poate să se întoarcă în pământul proprietăţii sale. ²⁹ Acestea să fie pentru voi hotărâri de lege din generaţie în generaţie, oriunde veţi locui!

³⁰ Oricine omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât după cuvântul martorilor! Dar un singur martor nu va mărturisi împotriva cuiva ca să fie omorât! ³¹ Să nu luaţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie dat la moarte! ³² Să nu luaţi răscumpărare pentru cel fugit în cetatea sa de refugiu, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului! ³³ Să nu profanaţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat profanează ţara! Şi nu poate fi făcută ispăşire pentru ţara în care s-a vărsat sânge decât cu sângele celui care l-a vărsat! ³⁴ Să nu întinaţi ţara în care locuiţi şi în mijlocul căreia eu locuiesc, căci eu sunt Domnul care locuieşte în mijlocul fiilor lui Israél!»”.