Capitolul 22

Reîntoarcerea triburilor orientale

1Atunci Iósue i-a chemat pe [fiii] lui Rubén, pe [fiii] lui Gad şi jumătatea din tribul lui Manáse 2 şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. 3 Nu i-aţi părăsit pe fraţii voştri timp de multe zile, până astăzi; aţi păzit prescrierile poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 4 Domnul Dumnezeul vostru le-a dat odihnă fraţilor voştri după cum le spusese. Acum întoarceţi-vă şi mergeţi la corturile voastre, în ţara pe care v-a dat-o în stăpânire Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordán! 5 Aveţi mare grijă numai să împliniţi porunca şi legea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului: să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi pe toate căile lui, să păziţi poruncile lui, să vă alipiţi de el şi să-i slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru!”. 6 Iósue i-a binecuvîntat şi i-a lăsat [să plece ], iar ei au plecat la corturile lor.

7 Moise dăduse unei jumătăţi din tribul lui Manáse [moştenire] în Basán, iar Iósue a dat celeilalte jumătăţi [moştenire] cu fraţii lor, dincoace de Iordán, la vest. Când Iósue i-a lăsat [să plece] la corturile lor, i-a şi binecuvântat 8 şi le-a zis: „Cu bogăţii multe vă întoarceţi la corturile voastre, cu foarte multe turme, cu argint, aur, bronz, fier şi foarte multă îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată de la duşmanii voştri!”.

Ridicarea unui altar dincolo de Iordán

9 Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse s-au întors şi au mers de la fiii lui Israél, din Şílo – care este în ţara Canaán – în ţinutul Galaád, în ţara lor pe care au luat-o în stăpânire, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise. 10 Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse au ajuns la malul Iordánului, care este în ţara Canaán, şi au zidit acolo un altar lângă Iordán, un altar măreţ la înfăţişare.

11 Fiii lui Israél au auzit, zicându-se: „Iată, fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse au zidit un altar în faţa ţării Canaánului, pe malurile Iordánului, în partea fiilor lui Israél!”. 12 Fiii lui Israél au auzit şi au convocat toată adunarea fiilor lui Israél la Şílo ca să meargă la luptă împotriva lor.

13 Fiii lui Israél i-au trimis la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manáse, în ţara Galaád, pe Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, 14 şi zece căpetenii cu el, câte o căpetenie pentru fiecare casă părintească a fiecărui trib al lui Israél; toţi erau căpetenii ale caselor lor părinteşti între miile lui Israél. 15 Au venit la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manáse, în ţara Galaád, şi le-au zis:

16 ,,Aşa spune toată adunarea Domnului: «Ce înseamnă infidelitatea aceasta pe care aţi săvârşit-o împotriva Dumnezeului lui Israél părăsind astăzi urmarea Domnului prin construirea unui altar, răzvrătindu-vă astăzi împotriva Domnului?

17 Este puţin păcatul lui Peór de care nu ne-am purificat până astăzi şi care a adus un flagel în adunarea Domnului, 18 şi voi părăsiţi astăzi urmarea Domnului? Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine el se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israél.

19 Dacă ţara care este în stăpânirea voastră este impură, treceţi în ţara care este în stăpânirea Domnului, unde locuieşte cortul Domnului, şi luaţi-vă stăpânire între noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru! 20 Nu a păcătuit Acán, fiul lui Zérah, împotriva [regulii] nimicirii? Iar mânia a căzut peste toată adunarea lui Israél şi el nu a pierit singur în păcatul său»”.

Justificarea triburilor din Transiordánia

21 Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manáse le-au răspuns căpeteniilor între miile lui Israél:

22 „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul ştie! Şi Israél să ştie! Dacă din răzvrătire sau din infidelitate [am făcut] împotriva Domnului, Domnul să nu ne vină în ajutor în ziua aceasta! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să părăsim urmarea Domnului şi să aducem pe el arderi de tot şi ofrande sau ca să aducem pe el jertfe de împăcare, Domnul să ne ceară socoteală! 24 Dar noi am făcut-o de teama acestui lucru: mâine fiii voştri le vor spune fiilor noştri: «Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israél? 25 Domnul a pus Iordánul hotar între noi şi voi, fiii lui Rubén şi fiii lui Gad: voi nu aveţi parte în Domnul!». Şi fiii voştri îi vor face pe fiii noştri să înceteze să se teamă de Domnul.

26 Atunci ne-am zis: «Să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfă: 27 ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri de după noi, că să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre şi prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voştri mâine fiilor noştri: ‹Voi nu aveţi parte în Domnul›!». 28 Noi am zis: «Dacă va fi ca mâine să se spună către noi şi către generaţiile noastre», noi vom zice: «Iată modelul altarului pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ardere de tot şi nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi şi voi!». 29 Departe de noi să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să părăsim astăzi urmarea Domnului prin zidirea unui altar pentru arderi de tot, pentru ofrande şi pentru jertfe, diferit de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea sanctuarului său!”.

Restabilirea înţelegerii

30 Când Pinhás, preotul, căpeteniile adunării şi căpeteniile între miile lui Israél care erau cu el au auzit cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi fiii lui Manáse, li s-a părut bine. 31 Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, le-a spus fiilor lui Rubén, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manáse: „Astăzi am cunoscut că Domnul este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi săvârşit infidelitatea aceasta împotriva Domnului. Şi i-aţi salvat pe fiii lui Israél din mâna Domnului”.

32 Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, şi căpeteniile s-au întors de la fiii lui Rubén şi de la fiii lui Gad, din ţara Galaád în ţara Canaán, la fiii lui Israél, cărora le-au adus ştirea. 33 Lucrul acesta a fost plăcut în ochii fiilor lui Israél. Fiii lui Israél l-au binecuvântat pe Dumnezeu şi nu mai ziceau că merg împotriva lor la luptă ca să le prădeze ţara în care locuiau fiii lui Rubén şi fiii lui Gad. 34 Fiii lui Rubén şi fiii lui Gad au numit altarul acela „`ëd”, căci [şi-au zis]: „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.