Capitolul 17

SANCTUARUL LUI DAN

Sanctuarul privat al lui Micá

1 Era un om din muntele lui Efraím numit Mihéia. 2 El i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută [de sícli] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul este la mine: eu l-am luat”. Şi mama lui i-a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!”. 3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută [de sícli] de argint. Mama lui i-a zis: „Ofer argintul [acesta] cu mâna mea pentru Domnul, prin fiul meu, ca să fac chip cioplit şi chip turnat. Acum ţi-l dau ţie”. 4 El i-a dat argintul mamei sale. Și mama lui a luat două sute [de sícli] de argint şi l-a dat topitorului, care a făcut chip cioplit şi chip turnat. Şi le-a pus în casa lui Mihéia. 5 Micá avea o casă a zeilor; a făcut un efod şi idoli şi l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot. 6 În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.

7 Era un tânăr din Betleémul lui Iúda, din familia lui Iúda; era un levít şi locuia ca străin acolo. 8 Omul a plecat din cetatea Betleémul lui Iúda ca să locuiască unde va găsi. Şi, mergând pe drumul său, a venit în ţinutul muntos al lui Efraím, până la casa lui Micá. 9 Micá i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Eu sunt levít din Betleémul lui Iúda şi merg să locuiesc acolo unde voi găsi”. 10 Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată şi preot şi eu îţi voi da zece [sícli] de argint pe an, un rând de haine şi mâncare”. Şi levítul a rămas. 11 Levítul a început să locuiască la omul [acesta]. Tânărul a fost pentru el ca unul dintre fiii săi. 12 Micá l-a consacrat pe levít: tânărul i-a fost preot şi a locuit în casa lui. 13 Micá a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am un levít ca preot”.