Capitolul 30

Campanie împotriva lui Amaléc

1 Când Davíd şi oamenii lui au ajuns a treia zi la Ţiclág, Amaléc a năvălit în Négheb şi în Ţiclág. Au lovit [cetatea] Ţiclág şi i-au dat foc. 2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei şi au mers pe drumul lor. 3 Davíd şi oamenii lui au ajuns în cetate şi, iată, era arsă, iar soţiile, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi captivi! 4 Davíd şi poporul care era cu el şi-au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai avut putere să plângă. 5 Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél şi Abigáil, soţia lui Nabál, din Carmél.

6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi la suflet, fiecare din cauza fiilor şi fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.

Davíd îl urmăreşte pe Amaléc

7 Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd. 8 Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi îi vei elibera [pe toţi]”. 9 Davíd şi cei şase sute de oameni care erau cu el au plecat şi au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă. 10 Davíd i-a urmărit, el şi patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiţi ca să treacă pârâul Besór.

11 Au dat peste un egiptéan în câmpie şi l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă. 12 I-au dat o bucată de turtă de smochine şi două de stafide. A mâncat şi i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi de trei nopţi. 13 Davíd i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile. 14 Am năvălit în partea de sud a chereteilor, a celor din Iúda şi la sud de Cáleb, şi am dat foc [cetăţii] Ţiclág”. 15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.

16 Şi i-a condus. Iată, erau împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului: mâncau, beau şi sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din ţara filisténilor şi din ţara lui Iúda. 17 Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. 18 Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat şi pe cele două soţii ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, şi nimic din pradă şi din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul. 20 Davíd a luat toată turma şi cireada. Le-au adus în faţa celorlalte animale şi au zis: „Aceasta este prada lui Davíd”.

Un act de generozitate şi de dreptate

21 Davíd a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiţi ca să meargă după Davíd şi care rămăseseră la pârâul Besór. Au ieşit în întâmpinarea lui Davíd şi în întâmpinarea poporului care era cu el. Davíd s-a apropiat de popor şi i-a întrebat de sănătate. 22 Unii oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu Davíd au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-şi ia soţia şi copiii şi să plece!”. 23 Dar Davíd a zis: „Nu faceţi aşa, fraţii mei, cu ce ne-a dat Domnul; căci el ne-a ocrotit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Cine vă ascultă în privinţa aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeaşi cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.

25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre şi o regulă pentru Israél până în ziua de azi.

26 Davíd s-a întors la Ţiclág. A trimis din pradă bătrânilor lui Iúda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la duşmanii Domnului:

27 celor din Bétel,

celor din Ramót-Négheb,

celor din Iatír,

28 celor din Aroér,

celor din Sifmót,

celor din Eştemóa,

29 celor din Racál,

celor din cetăţile lui Ierahmeél,

celor din cetăţile chenéilor,

30 celor din Hormá,

celor din Bor-Aşán,

celor din Atác,

31 celor din Hebrón

şi tuturor locurilor unde merseseră Davíd şi oamenii lui”.