Capitolul 21

Nabót refuză să cedeze via

1 După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría. 2 Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îţi voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint”. 3 Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”.

Aháb şi Izabéla

4 Aháb a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. 5 A venit la el Izabéla, soţia lui, şi i-a zis: „De ce este trist sufletul tău şi nu vrei să mănânci nimic?”. 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îţi place, îţi dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ţi dau via mea»”. 7 Atunci, Izabéla, soţia lui, i-a zis: „Nu tu domneşti acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine şi înveseleşte-ţi inima! Eu îţi voi da via lui Nabót din Izreél”.

Uciderea lui Nabót

8 [Izabéla] a scris nişte scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care erau în cetatea lui şi locuiau cu Nabót. 9 Şi a scris în scrisoare: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabót în fruntea poporului! 10 Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!”.

11 Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii şi conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabót în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. 14 Au trimis să i se zică Izabelei: „Nabót a fost bătut cu pietre şi a murit”. 15 Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre şi că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te şi ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ţi-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”. 16 Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél şi s-o ia în stăpânire.

Ilíe îl apostrofează pe Aháb

17 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíşbe: 18 „Ridică-te şi coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire! 19 Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Tu ai ucis şi ai pus mâna› ». Şi să-i [mai] spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii şi sângele tău› »”. 20 Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, duşmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”. 21 Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine şi voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătască al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél. 22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, şi casei lui Baéşa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”. 23 Domnul a vorbit şi despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului. 24 Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.

25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului şi pe care l-a sedus Izabéla, soţia lui. 26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.

Căinţa lui Aháb

27 Când a auzit Aháb aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. S-a culcat pe sac şi mergea încet. 28 Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíşbe: 29 „Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii fiului său voi face să vină răul peste casa lui”.