Capitolul 15

Cuvântarea lui Azaría şi reforma

1 Duhul lui Dumnezeu a fost peste Azaría, fiul lui Óded. 2 El a ieşit înaintea lui Asá şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asá, tot Iúda şi Beniamín! Domnul este cu voi când sunteţi cu el; dacă-l căutaţi, se va lăsa găsit de voi, iar dacă-l abandonaţi, şi el vă va abandona. 3 Multă vreme Israél nu l-a avut pe Dumnezeul adevărat, nu a avut preot care să înveţe şi nici lege. 4 Dar în necazul lor, s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israél, l-au căutat şi el s-a lăsat găsit. 5 În acele timpuri, nu era pace ca să ieşi şi să intri, căci era panică mare peste toţi locuitorii ţărilor. 6 Un popor era distrus de un alt popor şi o cetate de altă cetate, pentru că Dumnezeu îi înspăimânta prin tot felul de strâmtorări. 7 Dar voi fiţi tari şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci este o răsplată pentru faptele voastre!”. 8 Când a auzit Asá aceste cuvinte şi profeţia lui Óded, profetul, s-a întărit şi a îndepărtat idolii din toată ţara lui Iúda şi Beniamín, din cetăţile pe care le capturase din ţinutul muntos al lui Efraím şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea vestibulului Domnului. 9 A adunat întregul Iúda, pe Beniamín şi pe străinii care erau cu ei din Efraím, Manáse şi Simeón, căci mulţi trecuseră la el când au văzut că Domnul Dumnezeul său era cu el. 10 Ei s-au adunat la Ierusalím în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asá. 11 În acea zi au adus jertfe Domnului din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi. 12 Au intrat într-o alianţă ca să-l caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor din toată inima şi din tot sufletul lor. 13 Oricine nu-l căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israél era dat la moarte: de la cel mai mic până la cel mai mare şi de la bărbat la femeie. 14 Au făcut jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte şi cu [sunet] de trâmbiţe şi de corni. 15 Întregul Iúda s-a bucurat de jurământul acesta, căci au jurat din toată inima lor, l-au căutat pe Domnul cu toată bunăvoinţa lor şi el s-a lăsat găsit de ei. Iar Domnul le-a dat linişte de jur împrejur.

16 Şi pe Maáca, mama sa, regele Asá a îndepărtat-o din demnitatea ei de regină, pentru că ea făcuse un idol pentru Aşéra. Asá a distrus idolul, l-a sfărâmat şi l-a ars în torentul Cédron. 17 Dar înălţimile nu le-a îndepărtat din Israél, deşi inima lui Asá a fost neprihănită toată viaţa sa. 18 A adus [lucrurile] sacre ale tatălui său şi ale sale în casa lui Dumnezeu: argint, aur şi obiecte.

19 Nu a fost [niciun] război până în anul al treizeci şi cincilea al domniei lui Asá.