Capitolul 5

1 Au terminat toată lucrarea pe care Solomón a făcut-o pentru templul Domnului. Şi a adus Solomón toate [obiectele] sacre ale lui Davíd, tatăl său, – argintul, aurul şi toate obiectele – şi le-a pus în vistieriile casei lui Dumnezeu.

Transferul arcei alianţei

2 Atunci, Solomón i-a adunat la Ierusalím pe bătrânii lui Israél şi pe toţi capii triburilor – căpetenii părinteşti ale fiilor lui Israél – ca să ducă arca alianţei Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión. 3 S-au adunat la rege toţi oamenii lui Israél la sărbătoare. Era luna a şaptea. 4 Când au ajuns toţi bătrânii lui Israél, levíţii au ridicat arca. 5 Au adus arca şi cortul întâlnirii, iar toate obiectele sacre care erau în cort au fost aduse de preoţii levíţi.

6 Regele Solomón şi toată adunarea lui Israél care se adunase la el înaintea arcei au adus jertfe de oi şi boi care nu se pot număra, nici nu se pot socoti datorită mulţimii lor. 7 Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei în Debír, în încăperea Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 8 Heruvimii aveau aripile întinse peste locul arcei şi acopereau arca şi drugii ei pe deasupra. 9 Drugii erau lungi şi se vedeau capetele drugilor de la arcă în faţa [încăperii] Debír, dar nu se vedeau afară. Este acolo până în ziua de azi. 10 În arcă erau numai cele două table pe care i le dăduse lui Moise pe Hóreb când Domnul a încheiat [alianţa] cu fiii lui Israél la ieşirea lor din Egipt.

Dumnezeu îşi ia în stăpânire templul

11 Când preoţii au ieşit din sanctuar – căci toţi preoţii care erau de faţă se sfinţiseră, fără să se mai ţină cont de grupe – 12 levíţii cântăreţi, toţi – Asáf, Hemán, Iedutún, fiii şi fraţii lor – îmbrăcaţi în mătase, stăteau în partea de est a altarului cu cimbale, alăute şi harpe, iar o sută douăzeci de preoţi sunau din trâmbiţe. 13 Când cei care sunau din trâmbiţe şi cântăreţii au devenit un singur glas, lăudându-l şi mulţumindu-i lui Dumnezeu. Și-au înălţat sunetul trâmbiţelor, al cimbalelor şi al tuturor instrumentelor muzicale şi l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun şi veşnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului.

14 Preoţii nu au putut să mai stea şi să slujească din cauza norului; căci gloria Domnului a umplut templul lui Dumnezeu.