Capitolul 16

1 Iudíta a zis: „Începeţi o cântare pentru Dumnezeul meu cu timpane, cântaţi Domnului cu cimbale, alcătuiţi psalmi şi laude, preamăriţi şi invocaţi numele lui!

2 Dumnezeul care frânge războaiele este Domnul. Căci în taberele lui, în mijlocul poporului, m-a smuls din mâna celor care mă urmăreau. 3 Au venit asiriénii din munţi, din nord au venit cu zecile de mii ale armatei lor; mulţimea lor a blocat torente şi caii lor au acoperit dealuri.

4 Au spus că vor da foc ţinuturilor mele, pe tinerii mei cu sabia îi vor nimici, pe sugarii mei la pământ îi vor pune, pe copiii mei ca pradă îi vor da, iar fecioarele mele să fie răpite. 5 Însă Domnul cel Atotputernic i-a respins printr-o mână de femeie.

6 Căci cel puternic al lor nu de tineri a fost doborât, nici fii de titani nu l-au lovit, nici giganţi nu l-au copleşit, ci Iudíta, fiica lui Merári, cu frumuseţea chipului ei l-a dezarmat. 7 Şi-a dezbrăcat haina văduviei sale pentru înălţarea celor chinuiţi ai lui Israél, şi-a uns faţa cu miresme; 8 şi-a legat părul cu o panglică şi şi-a pus haină de in pentru a-l seduce. 9 Sandala ei i-a răpit ochiul şi frumuseţea i-a subjugat sufletul; dar sabia i-a retezat gâtul. 10 Perşii s-au înfiorat de îndrăzneala ei şi mezii de curajul ei s-au tulburat.

11 Atunci, cei umili ai mei au urlat şi cei slabi s-au temut şi au încremenit; şi-au ridicat glasurile şi ei s-au întors. 12 Fii de copile i-au străpuns, ca pe nişte copii de fugari i-au rănit; au pierit în bătălia Domnului meu.

13 Îi voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouă. Mare eşti, Doamne, şi preamărit, minunat în putere şi de neîntrecut. 14 Să-ţi slujească ţie toată creaţia! Căci tu ai spus şi s-au făcut, ai trimis Duhul tău şi au fost create; nu este nimeni care să se împotrivească glasului tău. 15 Munţii şi apele se vor clătina din temelii şi stâncile se vor topi ca şi ceara înaintea feţei tale. Dar cu cei care se tem de tine tu eşti binevoitor. 16 Pentru tine este mic lucru orice jertfă de bună mireasmă şi prea neînsemnată este toată grăsimea pentru arderea de tot. Dar cel care se teme de Domnul este mare în toate. 17 Vai de naţiunile care se ridică împotriva poporului meu! Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecăţii, le va da foc şi viermi în trupul lor şi vor plânge de durere în veci”.

18 Atunci, când [poporul] a ajuns la Ierusalím, s-a prosternat înaintea Domnului. Şi după ce s-a curăţat poporul, au adus arderile lor de tot, darurile de bunăvoie şi ofrandele. 19 Iudíta a adus toate obiectele lui Holoférn pe care i le dăduse poporul şi plasa [împotriva insectelor] pe care o luase ea din camera lui de dormit şi a dat-o lui Dumnezeu ca anatema. 20 Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în faţa sanctuarului, timp de trei luni şi Iudíta a rămas cu ei.

21 După acele zile, fiecare s-a întors la moştenirea sa, iar Iudíta a plecat la Betúlia şi a rămas la proprietatea ei. Cât timp a trăit, a fost cinstită în toată ţara. 22 Mulţi au dorit-o, dar nu a cunoscut-o niciun bărbat în toate zilele vieţii ei din ziua în care a murit Manáse, soţul ei, şi a fost adăugat la poporul lui. 23 Înaintând foarte mult în vârstă, a îmbătrânit în casa soţului ei până la o sută cinci ani. A lăsat-o în libertate pe slujitoarea ei de încredere, a murit în Betúlia şi au îngropat-o în peştera soţului ei, Manáse. 24 Casa lui Israél a plâns-o timp de şapte zile. Înainte de moartea ei, şi-a împărţit bunurile tuturor rudelor lui Manáse, soţul ei, şi rudelor din neamul ei.

25 Nu a mai fost cine să îi facă să se teamă pe fiii lui Israél în zilele Iudítei şi după moartea ei mult timp.