Capitolul 7

Nedreptatea universală

1 Vai de mine!

Căci sunt ca la adunatul fructelor,

ca la strânsul bobițelor în vie:

nu este niciun strugure ca să mănânc,

nicio smochină timpurie,

dorința sufletului meu.

2 A pierit cel credincios din țară

și nu mai este niciun drept

printre oameni;

toți pândesc [să verse] sânge

și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.

3 Palmele sunt [îndreptate] spre rău;

ca să facă bine, căpetenia cere,

judecătorul [face] pentru răsplată,

cel mare își spune dorința sufletului

și astfel pervertesc [dreptatea].

4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,

cel mai drept, ca un gard de spini.

Ziua [anunțată] de străjerii tăi,

cea a vizitării tale, vine.

Acum va fi deruta lor.

5 Nu te încrede în aproapele,

nu-ți pune încrederea în prieten

și ai grijă să-ți ții gura închisă

față de cea care stă la pieptul tău.

6 Căci fiul își insultă tatăl,

fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei.

Dușmanii omului sunt cei din casa lui.

7 Dar eu privesc la Domnul,

îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele

și Dumnezeul meu mă ascultă.

IV. SPERANȚE

Siónul, insultat de dușmancă

8 Nu te bucura, dușmanca mea,

căci, chiar dacă am căzut,

mă voi ridica,

chiar dacă locuiesc în întuneric,

Domnul este lumina mea!

9 Voi suporta supărarea Domnului

– căci am păcătuit împotriva lui –

până când va judeca procesul meu

și-mi va face dreptate.

Mă va scoate la lumină

și voi vedea [faptele] lui de dreptate.

10 Va vedea dușmanca mea

și va fi acoperită de rușine,

ea care-mi spunea:

„Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.

Ochii mei o vor vedea:

acum va fi călcată în picioare

ca noroiul de pe străzi.

Oracol despre restaurare

11 În ziua când vor fi reclădite

zidurile tale,

se vor lărgi hotarele tale.

12 În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt

și din Egipt până la Râu,

de la mare la mare

și de la munte la munte.

13 Țara va fi devastată

din cauza locuitorilor ei,

din cauza roadelor faptelor lor.

Rugăciune pentru deruta neamurilor

14 Păstorește-ți cu toiagul tău poporul,

turma moștenirii tale,

care locuiește singuratică

în pădurea din mijlocul Carmélului!

Să pască în Basán și în Galaád

ca în zilele de odinioară!

15 Ca în zilele ieșirii taler

din țara Egiptului,

fă-ne să vedem fapte minunate!

16 Vor vedea neamurile

și se vor rușina de toată vitejia lor;

vor pune mâna la gură

și vor asurzi urechile lor.

17 Vor linge praful ca șarpele,

ca târâtoarele pământului

vor tremura în locurile lor de refugiu;

se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru

și se vor teme de tine.

Invocarea iertării divine

18 Care Dumnezeu este ca tine,

care suporți nelegiuirea

și treci peste răzvrătirea

restului moștenirii tale?

Nu-și ține pe veci mânia,

pentru că iubește îndurarea.

19 Se va întoarce și se va îndura de noi,

va șterge nelegiuirile noastre.

Vei arunca în adâncurile mării

toate păcatele lor.

20 Vei arăta fidelitate față de Iacób

și bunătate față de Abrahám,

așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult.