Capitolul 31

Protest de nevinovăţie

Onestitate

1 Am încheiat un legământ cu ochii mei,

ca să nu se uite după fecioare.

2 Dar care-mi este partea de la Dumnezeul

de sus şi moştenirea de la Cel Atotputernic

din înălţimi?

3 Oare nu este pieire pentru cel nedrept

şi dezastru pentru cel care

săvârşeşte deşertăciune?

4 Oare Dumnezeu nu vede căile mele

şi paşii mei nu-i numără?

5 Dacă am umblat în deşertăciune

şi dacă piciorul meu s-a grăbit să înşele,

6 să mă cântărească în balanţa dreptăţii

şi să recunoască Dumnezeu neprihănirea mea!

7 Dacă pasul meu a rătăcit de la cale

şi dacă inima mea a mers după ochii mei,

dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,

 8 atunci eu să semăn, şi altul să mănânce

şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.

9 Dacă mi-a fost sedusă inima

spre vreo femeie şi dacă la uşa prietenului meu

am stat la pândă,

10 atunci soţia mea să macine pentru altcineva şi alţii să se încline spre ea.

11 Căci aceasta ar fi o infamie, ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,

12 un foc care mistuie până la nimicire

şi toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.

 

Omenia

13 Dacă am refuzat judecata slujitorului meu şi a slujitoarei mele când s-ar fi certat cu mine,

14 ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu

şi, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?

15 Oare nu cel care m-a făcut pe mine

în pântece l-a făcut şi pe el?

Şi cel care ne-a întocmit în sân

nu este unul singur?

16 Dacă le-am negat săracilor

ceea ce doreau şi dacă am făcut

să se consume ochii văduvei,

17 dacă mi-am mâncat bucata singur

şi dacă orfanul nu a mâncat de la mine,

18 – el care din tinereţea mea

a crescut cu mine ca tată

şi ea care din sânul mamei mele

a fost călăuzită de mine –,

19 dacă l-am văzut pe cel care pierea fără haină

şi pe cel nevoiaş fără învelitoare,

20 dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale şi dacă nu s-au încălzit cu lâna mieilor mei,

21 dacă am mişcat mâna împotriva orfanului,

pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,

22 atunci umărul meu să cadă de la încheietură

şi braţul meu să se frângă de la cot!

23 Întrucât nenorocirea de la

Dumnezeu este spaimă pentru mine,

nu aş putea suporta măreţia lui.

 

Puritatea inimii şi ultima provocare

24 Dacă mi-aş fi pus încrederea în aur şi

dacă aş fi spus aurului fin: «Eşti siguranţa mea»,

25 dacă m-aş fi bucurat

pentru că mare este bogăţia mea

şi preţios este ceea ce dobândeşte mâna mea,

26 dacă m-aş fi uitat la soare când străluceşte

şi la luna care trece radioasă,

27 dacă aş fi lăsat sedusă inima mea în ascuns

şi dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,

28 – şi aceasta este o nelegiuire

[pedepsită] de judecători, căci l-aş fi înşelat

pe Dumnezeul cel de sus –,

29 dacă m-aş fi bucurat de ruina

celui care mă urăşte

şi aş fi exultat că l-a aflat răul

30 – deşi nu am dat [voie] cerului

gurii mele să păcătuiască

cerând cu blestem viaţa lui –,

31 dacă nu ar spune oamenii din cortul meu:

«Cine este cel care să nu se fi săturat

din carnea lui?»,

32 dacă străinul ar fi poposit afară şi dacă uşile mele nu le-aş fi deschis pentru cel de pe cale,

33 dacă aş fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea,

tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,

34 pentru că mă tem de mulţimea cea mare

şi dispreţul familiilor mă înspăimântă,

am tăcut şi nu am ieşit pe uşă,

35 ce n-aş da să fie cineva care să mă asculte!

Iată semnătura mea!

Cel Atotputernic să-mi răspundă

şi în carte să scrie potrivnicul meu!

36 Oare nu aş purta-o pe umărul meu

şi nu aş lega-o drept cunună?

37 Numărul paşilor mei i-aş face cunoscut

şi m-aş apropia ca un principe de el.

38 Dacă pământul meu ar striga împotriva mea

şi brazdele sale ar plânge împreună,

39 dacă aş mânca rodul lui pe gratis,

sufocând sufletul stăpânilor săi,

40 în loc de grâu, să iasă spini

şi în loc de orz, neghină!”.

Sfârşitul cuvintelor lui Iob.