Capitolul 9

Răspunsul lui Iob către Bildád

Atotputernicia divină

1 Iob a luat cuvântul şi a zis:

2 „Într-adevăr, ştiu că e aşa.

Cum ar putea să fie drept omul

înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă ar dori să se certe cu el,

nu i-ar răspunde la una

dintr-o mie [de provocări].

4 El este înţelept cu inima şi tare în putere.

Cine s-a întărit împotriva lui şi are pace?

5 El mută munţii fără ca ei să ştie

că îi răstoarnă în mânia lui.

6 Cutremură pământul din locul lui

şi coloanele sale se clatină.

7 Vorbeşte soarelui şi nu răsare

şi sigilează stelele.

8 Întinde singur cerurile

şi umblă pe înălţimile mării.

9 El face Ursa, Orionul şi Pleiadele

şi camerele din Temán.

10 El face lucruri mari, care nu pot fi pătrunse,

fapte minunate, care nu pot fi numărate.

11 Iată, trece pe lângă mine, şi eu nu-l văd;

se duce, şi eu nu-mi dau seama.

12 Dacă el se ridică, cine-l face să se întoarcă

şi cine-i poate spune: «Ce faci?»?

13 Dumnezeu nu-şi întoarce mânia;

sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului.

 Dreptatea celui mai puternic

14 Dar eu cum să-i răspund

şi cum să aleg cuvintele mele împotriva lui?

15 Chiar dacă aş fi drept, nu i-aş putea răspunde

şi ar trebui să cer îndurare celui care mă judecă.

16 Dacă aş striga şi mi-ar răspunde,

nu aş fi sigur că a ascultat glasul meu.

17 El mă striveşte în furtunăşi înmulţeşte

ce este zdrobit în mine pe degeaba.

18 Nu lasă să mi se întoarcă suflarea

şi mă satură cu amărăciune.

19 Cât despre forţă, el este puternic.

Cât despre judecată, cine mă va prezenta?

20 Dacă aş fi drept, gura mea m-ar învinovăţi;

de-aş fi neprihănit, el mă va declara vinovat.

 Cruzimea lui Dumnezeu

21 Dacă eu sunt neprihănit, nici eu însumi nu ştiu;

îmi resping viaţa.

22 Totuna! De aceea am zis:

el îi nimiceşte fie pe cel neprihănit,

fie pe cel nelegiuit.

23 De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!

El ia în râs disperarea celor nevinovaţi.

24 Pământul este dat în mâna celui nelegiuit

şi acoperă feţele judecătorilor lui.

Dacă nu el, atunci cine altul?

25 Zilele mele trec mai repede

decât cel care aleargă, fug fără să vadă binele.

26 Se duc precum corăbiile de stuf,

ca vulturul care se repede asupra prăzii.

27 Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,

îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi vesel»,

28 mă înspăimânt de toate chinurile mele.

Ştiu că nu mă vei considera nevinovat.

29 Eu sunt nelegiuit:

de ce să mă mai obosesc în zadar?

30 Chiar dacă m-aş spăla în ape

din zăpadă şi mi-aş curăţa cu leşie palmele,

31 tu tot m-ai cufunda în groapă,

că s-ar scârbi de mine şi hainele mele.

32 Căci nu este niciun om ca mine

care să-i răspundă

şi să mergem împreună la judecată.

33 Nu este între noi un arbitru care

să-şi pună mâna peste noi amândoi,

34 să îndepărteze toiagul său de deasupra mea şi mânia lui să nu mă înspăimânte.

35 Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el,

dar nu este aşa; eu sunt singur cu mine.