Psalmul 41

PSALMUL 41 (40)

Rugăciunea unui bolnav părăsit

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.

2 Fericit este acela care se îngrijeşte de cel sărac,

căci Domnul îl salvează în ziua cea rea.

3 Domnul îl păzeşte şi îl ţine în viaţă, îl face fericit pe pământ

şi nu-l lasă la bunul plac al vrăjmaşilor săi!

4 Domnul îl întăreşte pe patul de suferinţă,

tu îi vei schimba aşternutul în timpul bolii sale.

5 Eu spun: „Doamne, ai milă de mine,

vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva ta!”.

6 Duşmanii mei vorbesc rele împotriva mea:

„Când oare va muri şi va pieri numele lui?”.„

7 Dacă vine cineva să mă vadă, spune deşertăciuni

şi inima lui adună nedreptate, apoi, ieşind, vorbeşte de rău.

8 Se sfătuiesc în şoaptă toţi cei ce mă urăsc,

cugetă împotriva mea cele rele:

9 „O boală nemiloasă a venit peste el.

El zace şi nu se va mai putea ridica”.

10 Chiar şi prietenul apropiat, în care mă încredeam

şi care mânca pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.

11 Dar tu, Doamne, îndură-te de mine,

ridică-mă şi le voi da răsplată!

12 Prin aceasta voi cunoaşte că îţi afli plăcerea în mine,

dacă duşmanul meu nu va râde de mine.

13 Dar pe mine mă susţii pentru neprihănirea mea

şi mă faci să stau în faţa ta de-a pururi.

14 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél

din veci în veci. Amin! Amin!