Capitolul 13

Sărăcia şi bogăţia

1 Fiul înţelept [ascultă] disciplina tatălui, dar cel batjocoritor nu ascultă dojana.

2 Omul mănâncă ceea ce este bun din rodul gurii, dar sufletul celor care înşală, violenţă.

3 Cine are grijă de gura sa îşi păzeşte sufletul, iar cine-şi deschide buzele [o face] spre distrugerea lui.

4 Leneşul doreşte mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează.

5 Cel drept urăşte cuvântul mincinos, dar cel vinovat este dezgustător şi desconsiderat.

6 Dreptatea îl păzeşte pe cel neprihănit pe cale, dar vinovăţia îl perverteşte pe cel păcătos.

7 Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic, şi este cine o face pe săracul, dar are avere mare.

8 Răscumpărarea sufletului omului este bogăţia lui, dar cel necăjit nu aude dojana.

9 Lumina celor drepţi îmbucură, dar candela celor vinovaţi se stinge.

10 Numai din impertinenţă vine încăierarea, dar înţelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiţi.

11 Averea fără trudă se împuţinează, dar cel care adună cu mâna o măreşte.

12 Aşteptarea prelungită slăbeşte inima, pom al vieţii este dorinţa împlinită.

13 Cine dispreţuieşte cuvântul se zădărniceşte; cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit.

14 Legea înţeleptului este izvor de viaţă, pentru ca să-l îndepărteze de cursele morţii.

15 Prudenţa celui bun aduce har, dar calea celor care înşală este dură.

16 Orice isteţ lucrează prin cunoaştere, dar cel nesimţit împrăştie nebunie.

17 Mesagerul vinovat cade în răutate, dar împuternicitul fidel aduce vindecare.

18 Calicie şi ocară sunt pentru cel care neglijează disciplina, dar cel care observă mustrarea este onorat.

19 Dorinţa împlinită este desfătare pentru suflet, dar este lucru abominábil pentru cei nesimţiţi îndepărtarea de rău.

20 Cel care umblă cu cei înţelepţi devine înţelept, iar cel care se împrieteneşte cu cei nesimţiţi îşi va face rău.

21 Răul îi urmăreşte pe cei păcătoşi, dar binele îi răsplăteşte pe cei drepţi.

22 Cel bun lasă moştenire nepoţilor, iar averea celui care păcătuieşte este păstrată pentru cel drept.

23 Terenul desţelenit al celor necăjiţi [aduce] multă hrană, dar este cine se pierde din cauza lipsei de judecată.

24 Cine-şi cruţă nuiaua îl urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte caută imediat disciplina.

25 Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovaţi rămâne lipsit.