Capitolul 20

Diferite proverbe

1 Vinul este batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; oricine se abate spre ele nu va deveni înţelept.

2 Mânia regelui este ca răgetul unui leu tânăr; cel care o provoacă păcătuieşte împotriva sufletului său.

3 Este o onoare pentru om să stea [departe] de ceartă, dar orice nebun intră în ea.

4 Din cauza iernii, leneşul nu ară; caută la timpul secerişului, dar nu este [nimic].

5 Apă adâncă este sfatul în inima omului şi omul care înţelege scoate [din ea].

6 Mulţi oameni se numesc oameni de bunăvoinţă; dar cine va găsi un om fidel?

7 Cel drept umblă în neprihănirea lui: fericiţi sunt fiii lui după el!

8 Regele care şade pe tronul de judecată îi împrăştie cu ochii săi pe toţi cei răi.

9 Cine poate spune: „Mi-am curăţat inima; sunt purificat de păcatul meu”?

10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, amândouă sunt abominábile pentru Domnul.

11 Chiar şi tânărul este recunoscut din faptele lui dacă este curat şi dacă fapta lui este dreaptă.

12 Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă Domnul le-a făcut.

13 Nu iubi somnul, ca să nu sărăceşti; deschide ochii şi te vei sătura de pâine!

14 „Rău, rău!”, spune cel care cumpără; dar când pleacă, se laudă.

15 Este aur şi mulţi corali, dar buzele cunoaşterii sunt obiecte preţioase.

16 Ia-i haina, căci este garanţie pentru străin, şi ţine-o drept gaj pentru venetic.

17 Pâinea minciunii este dulce pentru om, dar apoi umple gura de balast.

18 Gândurile se stabilesc prin sfat; prin abilitate se face război.

19 Dezvăluie taina cel care umblă cu bârfa şi cel cu buzele deschise nu dă garanţie.

20 Celui care-şi blestemă tatăl şi mama i se stinge candela şi pupilele lui sunt în întuneric.

21 Moştenirea [luată] în grabă la început nu este binecuvântată la sfârşitul ei.

22 Nu spune: „Voi răsplăti răul”, ci aşteaptă-l pe Domnul şi el te va salva!

23 Abominábile pentru Domnul sunt greutăţile diferite şi balanţele înşelătoare nu sunt bune.

24 De la Domnul sunt paşii omului: cum ar putea să-şi priceapă omul calea?

25 Este o cursă pentru om să bâlbâie: „Este consacrat” şi apoi să cerceteze voturile.

26 Regele înţelept îi împrăştie pe cei vinovaţi şi întoarce peste ei roata.

27 Suflarea omului este candela Domnului, care cercetează adâncurile sufletului.

28 Îndurarea şi adevărul îl păzesc pe rege şi prin îndurare îşi întăreşte tronul.

29 Gloria tinerilor este forţa lor, dar podoaba bătrânilor este cărunteţea.

30 Vânătăile rănii sunt alinare împotriva răului şi loviturile, pentru adâncurile sufletului.