Capitolul 29

Buna guvernare şi reguli de educaţie

1 Omul care îşi înţepeneşte grumazul la mustrări va fi zdrobit pe neaşteptate şi nu va fi vindecare.

2 Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură, dar când conduce un vinovat, poporul geme.

3 Omul care iubeşte înţelepciunea îi face bucurie tatălui său, dar cel care este prieten al prostituatelor îşi distruge averea.

4 Regele, prin judecată, consolidează ţara, dar perceptorul o aduce la lipsă.

5 Omul care-l linguşeşte pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.

6 În vinovăţia omului rău este o cursă; dar cel drept strigă de bucurie şi se veseleşte.

7 Cel drept cunoaşte cauza celor săraci, dar cel vinovat nu pricepe cunoaşterea.

8 Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea, dar cei înţelepţi fac să se îndepărteze mânia.

9 Când omul înţelept se judecă cu omul nebun, fie că se agită, fie că râde, nu are linişte.

10 Oamenii de sânge îl urăsc pe cel neprihănit, dar cei drepţi caută la viaţa lui.

11 Cel nesimţit face să iasă tot duhul său, dar cel înţelept îl menţine până la sfârşit.

12 Când cel care conduce dă atenţie cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui devin nişte vinovaţi.

13 Cel necăjit şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.

14 Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci îşi stabileşte tronul pentru totdeauna.

15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar fiul lăsat liber îşi face de ruşine mama.

16 Când se înmulţesc cei vinovaţi, se înmulţeşte vinovăţia, iar cei drepţi vor vedea căderea lor.

17 Mustră-ţi fiul şi te va face liniştit şi va da satisfacţii sufletului tău!

18 Când nu este viziune, poporul ajunge la dezordine, dar cel care păzeşte legea este fericit.

19 Nu prin cuvinte se corectează sclavul, căci el pricepe, dar nu răspunde.

20 Dacă vezi un om grăbit la vorbă, este mai multă speranţă la un nesimţit decât la el.

21 Cine-şi răsfaţă din tinereţe slujitorul, la urmă va deveni nerecunoscător.

22 Un om mânios stârneşte discordie şi cel stăpânit de furie îşi înmulţeşte vinovăţia.

23 Mândria omului îl înjoseşte, dar înjosirea duhului aduce glorie.

24 Cel care împarte cu un hoţ îşi urăşte sufletul, aude blestemul, dar nu-l face cunoscut.

25 Frica de oameni aduce capcană, dar încrederea în Domnul protejează.

26 Mulţi caută la faţa celui care conduce, dar de la Domnul este judecata omului.

27 Este abominábil pentru cei drepţi omul nelegiuirii şi este abominábil pentru cel vinovat cel care este drept pe cale.