Capitolul 28

Paul pe insula Málta

1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Málta. 2 Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi alături, căci începuse să plouă şi era frig. 3 Paul adunase un braţ de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieşit şi s-a prins de mâna lui. 4 Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”. 5 Dar el, scuturând şarpele în foc, nu a suferit niciun rău. 6 Ei se aşteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-odată mort. După ce au aşteptat mult timp şi au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, şi-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu.

7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Públius. Acesta ne-a primit şi ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile. 8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Públius zăcea la pat cuprins de friguri şi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile asupra lui şi l-a vindecat. 9 În urma acestui fapt, au venit şi ceilalţi bolnavi din insulă şi au fost vindecaţi. 10 Ei ne-au copleşit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziţie tot ce aveam nevoie.

Continuarea călătoriei până la Roma

11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase pe insulă şi care purta emblema Dioscúrilor. 12 Am acostat la Siracúsa şi am rămas trei zile. 13 De acolo, continuându-ne călătoria [pe lângă coastă], am ajuns la Réggio. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuóli în două zile. 14 Aici am întâlnit nişte fraţi care ne-au rugat să rămânem şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma. 15 Fraţii de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Fórul lui Áppius şi Trei Tavérne. Când i-a văzut, Paul i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

16 Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea.

Paul se întâlneşte cu iudeii din Roma

17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinţilor, la Ierusalím am fost predat în lanţuri în mâinile románilor. 18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea. 19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la Cézar, nu ca şi cum aş fi avut ceva ca să-mi acuz neamul. 20 Aşadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israél port eu aceste lanţuri”. 21 Ei i-au răspuns: „Noi nu am primit din Iudéea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit niciunul dintre fraţi care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine. 22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândeşti tu. Cât priveşte însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni se vorbeşte împotrivă”.

23 I-au fixat o zi şi au venit la el mai mulţi la locuinţa lui. De dimineaţă până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, [căutând] să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise şi din Profeţi. 24 Unii au fost convinşi de cele spuse de el, alţii nu au crezut. 25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înţelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinţilor voştri prin profetul Isaía 26 când a zis:

«Du-te la poporul acesta şi spune-i: de auzit veţi auzi, dar nu veţi înţelege. De privit veţi privi, dar nu veţi vedea.

27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec› ».

28 Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta”. 29

30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi-i primea pe toţi cei care veneau la el. 31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit.

29. a Unele manuscrise mai târzii introduc aici v. 29: „După ce a spus el acestea, iudeii au plecat şi au continuat să discute îndelung între ei”.