Capitolul 5

Ananía şi Safíra

1 Dar un om al cărui nume era Ananía, împreună cu Safíra, soţia lui, a vândut un ogor 2 şi, cu complicitatea soţiei, a reţinut din preţ şi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor. 3 Atunci, Petru i-a zis: „Ananía, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să reţii din preţul ogorului? 4 Oare n-ar fi rămas al tău dacă nu l-ai fi vândut şi, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziţia ta? De ce ţi-ai pus la inimă o astfel de faptă? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu”. 5 Auzind Ananía cuvintele acestea, a căzut şi şi-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toţi cei care auzeau. 6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.

7 După un interval de vreo trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce s-a întâmplat. 8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, dacă aţi vândut ogorul cu atât?”. Ea a zis: „Da, cu atât”. 9 Atunci Petru [i-a spus]: „Cum de v-aţi înţeles să-l ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor scoate şi pe tine”. 10 Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă şi, scoţând-o, au îngropat-o lângă soţul ei. 11 Şi o mare teamă a cuprins toată Biserica şi pe toţi cei care auzeau acestea.

 Minuni săvârşite de apostoli

12 Prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe minuni în popor. Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomón. 13 Dar nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi preamărea.

14 Iar [numărul] celor care credeau – o mulţime de bărbaţi şi de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul, 15 aşa încât aduceau bolnavii chiar şi de pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei. 16 Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalímului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.

 

Arestarea şi eliberarea apostolilor

17 Ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis: 20 „Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!”. 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau.

Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinédriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israél şi au trimis la închisoare ca să-i aducă.

22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: 23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la porţi, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.

24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!”. 26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.

27 Aducându-i, i-au pus în [faţa] Sinédriului şi marele preot i-a întrebat, zicând: 28 „Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalímul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”. 29 Atunci Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israélului convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.

34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinédriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru puţin timp 35 şi le-a spus: „Bărbaţi israelíţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia! 36 Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. 37 După el s-a ridicat Iúda Galileeánul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi. 38 Aşadar, vă spun: staţi departe de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!”. Iar ei s-au lăsat convinşi de el.

40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Iar ei au plecat din faţa Sinédriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui [Isus]. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.