Capitolul 3

II. PARTEA DOCTRINARĂ

Justificarea prin credinţă

1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit? 2 Numai aceasta vreau să ştiu de la voi: aţi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinţei? 3 Sunteţi atât de fără minte? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup? 4 Aţi suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost! 5 Aşadar, cel care vă dăruieşte Duhul şi înfăptuieşte minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinţei?

6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Să ştiţi deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credinţă! 8 De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, 9 astfel încât cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abrahám cel credincios.

10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”. 11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă. 12 Însă Legea nu este din credinţă, ci cel care împlineşte acestea va trăi în ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credinţă.

Legea şi promisiunea

15 Fraţilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám şi descendentului său. Nu se zice „descendenţilor” ca şi cum ar fi fost mai mulţi, ci ca pentru unul singur: „şi descendentului său”. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, aşa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18 Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.

Rolul provizoriu al Legii

19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.

21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credinţa în Isus Cristos.

Binefacerile credinţei

23 Înainte de a fi venit credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care avea să se descopere, 24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificaţi prin credinţă. 25 Dar de când a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog.

26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus. 27 Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. 28 Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi descendenţa lui Abrahám, moştenitori după promisiune.