Capitolul 1

Destinatarii scrisorii

1 Iacób, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!

Răbdare, credinţă şi înţelepciune

2 Să consideraţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin diferite încercări, 3 ştiind că încercarea credinţei voastre produce răbdarea, 4 iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârşirea faptei ca să fiţi desăvârşiţi şi integri, fără să vă lipsească ceva. 5 Dacă îi lipseşte cuiva dintre voi înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi fără mustrare, şi i se va da, 6 dar să o ceară cu credinţă, fără ezitare, fiindcă cel care ezită se aseamănă cu valul mării purtat de vânt şi aruncat de ici-colo. 7 Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul, 8 pentru că este un om cu suflet împărţit, nestatornic în toate căile sale.

9 Fratele care este umilit să se mândrească de înălţarea lui, 10 iar cel bogat de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci soarele s-a ridicat cu arşiţa lui şi a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfăţişarea ei frumoasă a pierit. Tot aşa şi cel bogat se va sfârşi în lucrările sale.

12 Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieţii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. 13 Nimeni să nu spună când este ispitit: „De la Dumnezeu sunt ispitit”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni. 14 Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage şi-l seduce; 15 apoi pofta, odată încolţită, dă naştere păcatului, iar păcatul, odată săvârşit, provoacă moartea.

16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi! 17 Orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. 18 El a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale.

Primirea şi împlinirea cuvântului

19 Să ştiţi, fraţii mei iubiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire şi lent la mânie, 20 pentru că mânia omului nu împlineşte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lăsaţi la o parte orice murdărie şi toată răutate; primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre.

22 Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă, 23 pentru că dacă cineva ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte, se aseamănă cu omul care îşi priveşte propria faţă în oglindă: 24 s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era. 25 Dacă cineva priveşte cu atenţie la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.

26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică. 27 Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.