Cultul vechi, imagine a realităţilor cereşti

¹ Punctul de căpătâi din cele spuse este că avem un astfel de mare preot, care s-a aşezat de-a dreapta tronului maiestăţii în ceruri, ² slujitor al sanctuarului şi al cortului adevărat, pe care Domnul l-a ridicat, şi nu un om. ³ Căci orice mare preot este stabilit să aducă daruri şi jertfe. De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere. ⁴ Dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot, pentru că aici este deja cine să ofere daruri conform Legii. ⁵ Aceştia aduc cult unei imagini şi umbre a celor cereşti, după cum i-a fost revelat lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi – i-a zis – să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!”. ⁶ Acum însă el a primit o slujire cu atât mai deosebită, cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.

Prima alianţă, imperfectă şi provizorie

⁷ Deci, dacă cea dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat loc pentru a doua, ⁸ căci, mustrându-i, le zice:

„Iată, vin zile, spune Domnul, când voi încheia cu casa lui Israél

şi cu casa lui Iúda o alianţă nouă,

nu ca alianţa pe care am făcut-o cu părinţii lor

⁹ în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului.

Deoarece ei nu au rămas credincioşi alianţei mele,

i-am părăsit şi eu, spune Domnul.

¹⁰ Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israél

după zilele acelea, spune Domnul:

voi pune legile mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu.

¹¹ Şi nu va trebui să înveţe nimeni pe aproapele său

şi nici pe fratele său, spunând:

„Cunoaşte-l pe Domnul!”,

pentru că toţi mă vor cunoaşte,

de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

¹² Voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor

şi nu-mi voi mai aminti de păcatele lor”.

¹³ Întrucât spune „o nouă” alianţă, prima a devenit învechită. Iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit este gata să dispară.