Capitolul 4

1 Dacă te vei întoarce, Israél,

– oracolul Domnului –

dacă te vei întoarce la mine

şi vei îndepărta idolii tăi dinaintea mea,

atunci nu vei rătăci.

2 Dacă vei jura: „Viu este Domnul”

în adevăr, în judecată şi în dreptate,

neamurile se vor binecuvânta

în el şi se vor lăuda în el.

3 Căci aşa vorbeşte Domnul către

oamenii lui Iúda şi ai Ierusalímului:

„Desţeleniţi terenul,

dar nu semănaţi între spini!”.

4 Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul,

circumcideţi-vă inimile,

oameni ai lui Iúda şi locuitori

ai Ierusalímului!

Ca să nu iasă mânia mea ca un foc,

să ardă şi să nu fie nimeni

care să stingă

din cauza răutăţii faptelor voastre.

Invazia din nord

5 Faceţi cunoscut în Iúda, faceţi

să se audă în Ierusalím şi spuneţi:

„Sunaţi din trâmbiţă în ţară,

strigaţi puternic şi ziceţi:

«Adunaţi-vă ca să mergem

în cetăţile întărite!»!

6 Înălţaţi un steag spre Sión,

refugiaţi-vă şi nu staţi!

Pentru că eu fac să vină

din nord rău şi nenorocire mare.

7 Leul s-a ridicat din desişul său

şi distrugătorul neamurilor

s-a ridicat şi a ieşit din locul lui

ca să dea ţara ta devastării:

cetăţile tale vor fi ruinate

şi nu va mai fi niciun locuitor [în ele].

8 De aceea, îmbrăcaţi-vă cu sac,

jeliţi şi gemeţi,

pentru că mânia aprinsă

a Domnului nu se întoarce de la noi!

9 În ziua aceea, se va pierde

inima regelui şi a căpeteniilor,

preoţii vor fi dezolaţi

şi profeţii se vor îngrozi”.

10 Eu spuneam: „Ah, Doamne Dumnezeule,

tu ai amăgit poporul acesta

şi Ierusalímul, zicând:

«Pacea este cu voi».

Dar sabia ajungea până la sufletul lor”.

11 În acel timp, se va spune poporului

acestuia şi Ierusalímului:

„Un vânt puternic vine

de pe colinele golaşe spre pustiu,

pe drumul fiicei poporului meu,

dar nu ca să vânture şi nici ca să cureţe.

12 Un vânt mai puternic decât acela

va veni pentru mine!

Acum, şi eu voi pronunţa

judecăţi împotriva lor.

13 Iată, se înalţă ca norii,

carele lui sunt ca un vârtej,

caii lui sunt mai iuţi decât vulturii.

Vai de noi, pentru că suntem devastate!

14 Curăţă-ţi inima de răutate,

Ierusalím, ca să fii salvată!

Până când vei lăsa să zacă în tine

gândurile tale nelegiuite?

15 Căci un glas este făcut cunoscut din Dan

şi o veste de nenorocire,

din muntele lui Efraím.

16 Amintiţi neamurilor, iată, faceţi

să se audă împotriva Ierusalímului:

«Străjeri vin dintr-o ţară îndepărtată

şi-şi ridică glasul

împotriva cetăţilor lui Iúda»!

17 Ca paznicii unui câmp

vor fi împotriva ei de jur împrejur,

pentru că te-ai revoltat împotriva mea

– oracolul Domnului.

18 Calea ta şi faptele tale

au făcut acestea împotriva ta.

Această răutate a ta este amară,

ţi-a atins inima.

19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele!

Mă doare inima-n piept!

Freamătă inima în mine că nu pot să tac.

Pentru că sufletul meu a auzit

sunet de trâmbiţă, strigăt de luptă.

20 Dezastru peste dezastru se anunţă,

căci toată ţara este devastată,

dintr-odată sunt devastate

corturile mele,

într-o clipă, perdelele mele.

21 Până când voi vedea steagul

şi voi auzi sunet de trâmbiţă?

22 Pentru că poporul meu este nebun,

pe mine nu m-au cunoscut,

ei sunt fii fără minte şi nu pricep.

Sunt înţelepţi în a face rău

şi nu ştiu să facă bine.

23 Am privit spre pământ şi, iată,

era neorânduit şi gol,

spre ceruri, şi nu era lumina lor!

24 Am privit spre munţi şi, iată,

se cutremurau

şi toate dealurile se clătinau.

25 Am privit şi, iată, nu era niciun om şi

toate păsările cerului îşi luaseră zborul!

26 Am privit şi, iată,

grădina a devenit pustiu

şi toate cetăţile sale

erau dărâmate

dinaintea Domnului,

înaintea mâniei sale aprinse!

27 Căci aşa vorbeşte Domnul:

«Toată ţara va fi devastată,

dar nu o voi face de tot».

28 De aceea, pământul va jeli

şi cerurile de deasupra se vor întuneca

pentru că eu am vorbit, am hotărât

şi nu voi avea milă

şi nu mă voi întoarce de la [hotărâre].

29 De zgomotul călăreţilor

şi al celor care întind arcul,

toată cetatea fuge;

ei vin în desişuri şi urcă pe stânci,

fiecare cetate va fi părăsită

şi nu va fi niciun om

care să locuiască în ele.

30 Dar tu, cea devastată, ce vei face?

Chiar dacă te vei îmbrăca

în purpură

şi te vei împodobi cu podoabe de aur,

chiar dacă îţi vei mări ochii cu machiaj,

în zadar te înfrumuseţezi.

Amanţii te vor dispreţui

şi vor căuta viaţa ta.

31 Am auzit un glas ca al celei care naşte,

strâmtorare ca a celei

care naşte pentru întâia oară,

glasul fiicei Siónului:

ea suspină şi-şi întinde mâinile;

vai de mine, pentru că mi se stinge sufletul

din cauza celor care mă ucid!”.