Departamentul de Cercetare Biblică

Capitolul 1

I. PARTEA ÎNTÂI

Omul, în faţa limitelor sale

1 Cuvintele lui Qohelét, fiul lui Davíd, rege în Ierusalím.

2 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét –

deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!

3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care trudeşte sub soare?

4 O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu.

5 Soarele răsare, soarele apune, tânjeşte spre locul de unde va răsări.

6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord,

se învârte şi înconjoară şi se întoarce vântul pe circuitul său.

7 Toate râurile curg spre mare, şi marea nu se umple:

spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă.

8 Toate lucrurile se frământă şi niciun om nu poate să spună [de ce];

ochiul nu se satură să vadă şi urechea nu se umple cu ceea ce aude.

9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face:

nu este nimic nou sub soare.

10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună: „Iată, acesta este nou!”,

dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră.

11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte

şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit la cei care vor fi după.

Mărturisirea regelui Solomón

12 Eu, Qohelét, am fost rege peste Israél, în Ierusalím. 13 Mi-am pus la inimă să caut şi să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea. 14 Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!

15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.

16 Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut şi am adunat mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalím şi inima mea a văzut înmulţindu-se înţelepciunea şi cunoaşterea! 17 Mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar recunosc că şi acestea sunt goană după vânt.

18 Căci în multă înţelepciune este multă indignare

şi dacă se adaugă cunoaştere, se adaugă şi chin”.