Departamentul de Cercetare Biblică

Capitolul 1

Destinatarii

1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o promisese de mai înainte prin profeţii săi în Sfintele Scripturi, 3 despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui Davíd, 4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi, Isus Cristos Domnul nostru, 5 prin care am primit har şi [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinţei pentru numele său toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Cristos: 7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.

 Rugăciunea de mulţumire

8 Înainte [de toate], îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în toată lumea. 9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi 10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voinţa lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi, 11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăşi vreun dar spiritual ca să fiţi întăriţi, 12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credinţa comună: a voastră şi a mea. 13 Fraţilor, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg şi printre voi vreun rod ca şi la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi. 14 Le sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor înţelepţi, şi celor neştiutori, 15 astfel încât, în ceea ce mă priveşte, sunt dornic de a vă vesti evanghelia şi vouă, celor din Roma.

 Tema principală a scrisorii: evanghelia mântuirii

16 De fapt, eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului. 17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă”.

Toţi oamenii sunt păcătoşi

18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire; 19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20 De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaţia lumii în făpturile lui, aşa încât ei nu se pot scuza. 21 Căci, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu şi nu i-au adus mulţumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit 23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor şi al reptilelor.

24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăţiei, în voia poftelor inimii lor, aşa încât îşi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

 Păcatul în lumea păgână

26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor ruşinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile fireşti cu cele împotriva naturii. 27 La fel şi bărbaţii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alţii; săvârşind neruşinarea bărbaţi cu bărbaţi, şi-au primit ei înşişi cuvenita răsplată pentru perversiunile lor. 28 Şi, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaştere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minţi necugetate, ca să facă cele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înşelătorie; ei sunt bârfitori, 30 defăimători, duşmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfaţi, lăudăroşi, iscusiţi la rele, neascultători de părinţi, 31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32 Aceştia, deşi cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârşesc, ci îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.