Capitolul 9

Alegerea Israélului ca popor al lui Dumnezeu

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israelíţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6 Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care [se trag] din Israél sunt Israélul 7 şi nici că toţi descendenţii lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fi descendenţa ta. 8 Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă. 9 De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta şi Sára va avea un fiu”. 10 Dar nu numai ei, ci şi Rebécăi, având [gemeni] de la un singur om, Isáac, părintele nostru, 11 mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu 12 nu pentru fapte, ci din voinţa celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”, 13 aşa cum este scris:

Pe Iacób l-am iubit, dar pe Esáu l-am urât”.

14 Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 De fapt, el îi spune lui Moise:

Voi avea milă de cel de care voi avea milă şi mă voi îndura de cel de care mă voi îndura”.

16 Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător, 17 căci Scriptura îi spune Faraónului: „Tocmai pentru aceasta te-am înălţat, ca să arăt în tine puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul”. 18 Aşadar, el are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

 Dumnezeu se îndură de cine vrea el

19 Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneşte? Căci cine poate sta împotriva voinţei lui? 20 Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”. 21 Sau nu are olarul putere asupra lutului, ca să facă din aceeaşi pastă sau un vas de cinste, sau un vas pentru cele necuviincioase? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii 23 şi şi-a făcut cunoscută bogăţia gloriei sale faţă de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie? 24 Astfel ne-a chemat şi pe noi, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum spune şi în Oséa:

Voi chema «Poporul meu» pe cel ce nu era poporul meu şi «Iubita mea» pe cea care nu era iubită, 26 iar în locul în care li s-a spus «voi nu sunteţi poporul meu», acolo vor fi chemaţi fii ai Dumnezeului celui viu”.

 27 Şi Isaía strigă despre Israél: „Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui Israél ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit, 28 căci Domnul îşi va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul său pe pământ”, 29 şi după cum spusese Isaía mai înainte:

Dacă Domnul Sabaót nu ne-ar fi lăsat o descendenţă, am fi devenit ca Sodóma, ne-am fi asemănat cu Gomóra”.

30 Deci ce vom spune? Păgânii, care nu urmăreau justificarea, au primit o justificare, şi încă justificare prin credinţă, 31 pe când Israél, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea. 32 De ce? Pentru că nu o [urmărea] prin credinţă, ci ca şi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 după cum este scris:

Iată, eu pun în Sión o piatră de poticnire şi o stâncă pentru cădere, dar cel care crede în el nu se va ruşina”.