III. ALEGEREA MINIŞTRILOR SACRI
Candidatul la episcopat
1 Este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacă cineva râvneşte episcopatul, doreşte un lucru bun”. 2 Episcopul trebuie să fie fără reproş, bărbatul unei singure soţii, sobru, înţelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i înveţe pe alţii. 3 Să nu fie beţiv, nici violent, ci să fie blând, necertăreţ, dezlipit de bani! 4 Să-şi organizeze bine casa proprie, ţinându-şi copiii sub ascultare cu toată demnitatea! 5 Căci dacă cineva nu ştie să-şi organizeze propria casă, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6 Să nu fie de curând botezat, ca să nu se mândrească şi să cadă în condamnarea diavolului! 7 Trebuie să aibă o bună mărturie şi de la cei din afară, ca să nu cadă în dispreţul şi în laţul diavolului.
Candidaţii la diaconat
8 Tot la fel şi diaconii trebuie să fie oameni demni, de cuvânt, nu mari băutori de vin, nu [doritori] de câştig necinstit, 9 ci să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată! 10 Iar aceştia trebuie să fie mai întâi puşi la probă. Apoi, dacă sunt fără cusur, să-şi îndeplinească diaconia! 11 La fel şi soţiile să fie femei demne, să nu fie calomniatoare, să fie sobre, fidele în toate! 12 Diaconii să fie fiecare soțul unei singure soţii, să-şi conducă bine copiii şi casele proprii, 13 pentru că cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa care este în Cristos Isus!
Motivare teologică
14 Îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine, 15 dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana şi temelia adevărului! 16 Şi fără îndoială, mare este misterul evlaviei:
Cel care s-a arătat în trup a fost justificat în Duh,
s-a arătat îngerilor, a fost predicat printre păgâni,
a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie.