Capitolul 3

Slujirea noii alianţe

1 Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înşine? Sau avem noi nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor.

Confruntare între vechea şi noua alianţă

4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră [vine] de la Dumnezeu, 6 care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai noii alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă.

7 Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost [atât de plină] de glorie încât fiii lui Israél nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza gloriei feţei lui, chiar dacă era trecătoare, 8 cu cât mai glorioasă nu va fi slujirea Duhului! 9 Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost [plină] de glorie, cu mult mai mult o va întrece în glorie slujirea [care duce] spre justificare. 10 Şi nici măcar nu a fost glorios ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei glorii neobişnuite, 11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat [plin] de glorie, cu atât mai mult va fi [plin] de glorie ceea ce rămâne!

12 Aşadar, având o astfel de speranţă, noi umblăm cu multă îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care îşi punea vălul pe faţă ca fiii lui Israél să nu privească fix la sfârşitul a ceea ce era trecător.

14 Dar minţile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citeşte vechea alianţă, rămâne acelaşi văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desfiinţat de Cristos. 15 Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor. 16 Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte, 17 căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios aşa cum dă Duhul Domnului.