Un psalm al lui Davíd
1 Davíd a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.
2 „Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu!
3 Doamne, stânca mea,
în el mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele
şi scăparea mea,
locul meu de refugiu
şi eliberatorul meu.
Tu mă mântuieşti din asuprirea mea!
4 Îl invoc pe Domnul,
cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei.
5 Căci m-au înconjurat valurile morţii
şi m-au îngrozit râurile nimicirii.
6 M-au înfăşurat
lanţurile locuinței morților
şi m-au prins laţurile morţii.
7 Dar, în strâmtoarea mea,
l-am chemat pe Domnul,
l-am chemat pe Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns
până la urechea lui.
8 S-a zguduit şi s-a cutremurat pământul;
temeliile cerului s-au zdruncinat
şi s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
9 S-a ridicat fum din nările lui
şi foc mistuitor, din gura lui;
cărbuni aprinşi ţâşneau din el.
10 A aplecat cerurile şi s-a coborât
şi negura era sub picioarele lui.
11 A încălecat pe un heruvim şi a zburat,
s-a arătat pe aripile vântului.
12 A pus întunericul în jurul lui
ca nişte corturi,
ape întunecoase şi nori deşi.
13 În faţa strălucirii chipului său
s-au aprins cărbuni de foc.
14 A tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt şi-a făcut auzit glasul;
15 şi-a trimis săgeţile şi i-a risipit,
a fulgerat şi i-a umplut de groază!
16 Şi au apărut izvoarele mării
şi s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea Domnului,
la suflarea duhului mâniei sale.
17 A trimis din înălţime şi m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit
de duşmanul meu puternic
şi de cei care mă urăsc,
deşi erau mai tari decât mine.
19 M-au împresurat
în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor.
20 M-a scos la loc larg, m-a mântuit
pentru că şi-a găsit bucuria în mine.
21 Domnul m-a răsplătit
după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele
îmi va da înapoi.
22 Pentru că am păzit căile Domnului,
n-am păcătuit [îndepărtându-mă]
de Dumnezeul meu.
23 Căci toate judecăţile lui
sunt înaintea mea
şi îndreptările lui
nu le-am lăsat deoparte.
24 Am fost fără prihană înaintea lui
şi m-am păzit de fărădelege.
25 Iar Domnul mi-a răsplătit
după dreptatea mea
şi după puritatea mea
înaintea ochilor săi.
26 Cu cel credincios, tu eşti credincios,
cu omul nevinovat, eşti nevinovat.
27 Cu cel curat, eşti curat,
dar cu cel viclean te arăţi priceput.
28 Tu mântuieşti poporul celor sărmani
şi ochii tăi îi umilesc pe cei trufaşi.
29 Căci tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul schimbă
în strălucire întunericul meu.
30 Prin tine înfrunt trupele [duşmane]
şi cu Dumnezeul meu trec
şi peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârşită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut pentru toţi cei
care speră într-însul.
32 Cine este Dumnezeu
în afară de Domnul?
Sau cine este o stâncă
în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este fortăreaţa mea
puternică,
face liberă pe deplin calea mea.
34 El face picioarele ca ale cerbului
şi mă aşază pe înălţimi.
35 El învaţă mâinile mele pentru război
şi braţele mele întind
arcul de bronz.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale
şi sprijinul tău m-a ajutat să cresc.
37 Ai lărgit calea sub paşii mei
şi nu s-au clătinat gleznele mele.
38 Îi voi urmări pe duşmanii mei
şi-i voi nimici
şi nu mă voi întoarce
până nu-i voi distruge.
39 Îi voi sfâşia, îi voi lovi
şi nu vor mai putea să se ridice,
se vor prăbuşi sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
i-ai răpus pe cei
care se ridică împotriva mea.
41 Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă
şi pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42 Au strigat, dar nu era cine să-i salveze,
[au strigat] către Domnul,
dar nu le-a dat răspuns.
43 I-am zdrobit
ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe uliţe i-am strivit
şi i-am călcat.
44 Tu m-ai scăpat
de răzvrătirea poporului,
m-ai păstrat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoşteam
a ajuns să mă slujească.
45 Cu luare aminte îmi dau ascultare
fiii străinilor, mă linguşesc.
46 Fiii străinilor şi-au pierdut vlaga,
ies tremurând
din locurile lor de refugiu.
47 Viu este Domnul
şi binecuvântată este stânca mea!
Şi preaînălţat este Dumnezeu,
stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care-mi dă revanşa
şi îmi subjugă popoarele.
49 Mă faci să scap de duşmanii mei!
Mă înalţi mai presus
de cei care se înalţă împotriva mea
şi mă mântuieşti de omul violent.
50 De aceea, te voi preamări, Doamne,
înaintea popoarelor
şi numele tău în psalmi îl voi cânta.
51 El dă mari izbânzi regelui său,
îşi arată bunăvoinţa
faţă de unsul său,
faţă de Davíd
şi urmaşii lui pe veci!”.