Psalmul 116

PSALMUL 116 (114-115)

Încrederea şi jertfa de laudă

1 Îl iubesc pe Domnul,

pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.

2 El îşi pleacă urechea spre mine

în ziua în care îl chem.

3 Mă împresurau legăturile morţii

şi mă cuprindeau spaimele locuinţei morţilor,

mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.

4 Am invocat numele Domnului:

„Doamne, salvează-mi sufletul!”.

5 Domnul este milostiv şi drept,

Dumnezeul nostru este [plin] de îndurare.

6 Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:

am fost lispit de putere, şi el m-a mântuit.

7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,

fiindcă Domnul ţi-a făcut bine!

8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,

a ferit ochii mei de lacrimi,

picioarele mele de poticnire.

9 Voi umbla înaintea Domnului

pe pământul celor vii.

10 Eu mi-am păstrat credinţa chiar şi atunci când spuneam:

„Sunt foarte umilit”.

11 Am spus în tulburarea mea:

„Tot omul este mincinos!”.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului

pentru tot binele pe care mi l-a făcut?

13 Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului

de faţă cu tot poporul său.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului

moartea credincioşilor săi.

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,

eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!

Tu ai desfăcut legăturile mele.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă

şi voi invoca numele Domnului.

18 Voi împlini voturile făcute Domnului

de faţă cu tot poporul său,

19 în curţile casei Domnului,

în mijlocul tău, Ierusalíme! Aleluia!