Cartea cu cele şapte sigilii
1 Şi am văzut în mâna dreaptă a celui care şedea pe tron o carte scrisă pe o parte şi pe alta, sigilată cu şapte sigilii, 2 şi am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă sigiliile?”. 3 Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu putea să deschidă cartea şi să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. 5 Atunci, unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iúda, vlăstarul lui Davíd! El va deschide cartea şi cele şapte sigilii ale sale”.
Viziunea despre Miel
6 Şi am văzut stând [în picioare], la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi între bătrâni, un Miel ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. 7 El a venit şi a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care şade pe tron. 8 Când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă şi cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor, 9 şi cântau un cântec nou, spunând:
„Vrednic eşti tu să primeşti cartea şi să desfaci sigiliile sale,
pentru că ai fost înjunghiat şi ai cumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău
[oameni] din toate triburile, limbile, popoarele şi neamurile
10 şi i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru
o împărăţie şi preoţi şi vor domni pe pământ”.
11 Am văzut şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii şi de mii de ori mii. 12 Ei spuneau cu glas puternic:
„Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat
să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea şi tăria,
cinstea, gloria şi binecuvântarea”.
13 Şi am auzit orice creatură în cer, pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în ele, spunând:
„Celui care şade pe tron şi Mielului să fie binecuvântarea,
cinstea, gloria şi puterea în vecii vecilor!”.
14 Iar cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”. Şi bătrânii au căzut [la pământ] şi l-au adorat.