Parabola păstorului

¹Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; ²dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. ³Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. ⁴Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea. ⁵Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”.

⁶Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea.

Isus, păstorul cel bun

⁷Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. ⁸Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. ⁹Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să [o] aibă din belşug. ¹¹Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. ¹²Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; ¹³pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.

¹⁴Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine ¹⁵aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. ¹⁶Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor. ¹⁷De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. ¹⁸Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.

¹⁹S-a făcut iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. ²⁰Mulţi dintre ei spuneau: „Are un diavol şi delirează. De ce-l ascultaţi?”. ²¹Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol să deschidă ochii unui orb?”.

Isus la Sărbătoarea Înnoirii templului

²²Atunci avea loc Sărbătoarea Înnoirii în Ierusalím. Era iarnă. ²³Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomón. ²⁴Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!”.

²⁵Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine, ²⁶însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. ²⁷Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. ²⁸Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. ²⁹Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. ³⁰Eu şi Tatăl una suntem”.

³¹Iudeii au luat iarăşi pietre ca să-l bată cu ele. ³²Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”. ³³Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. ³⁴Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei»? ³⁵Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – ³⁶aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? ³⁷Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; ³⁸dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!”.

³⁹Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.

⁴⁰El a plecat iarăşi dincolo de Iordán, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. ⁴¹Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. ⁴²Şi mulţi au crezut în el acolo.