Capitolul 19

Lamentațiune pentru conducătorii lui Israél

1 „Tu înalță o lamentațiune pentru conducătorii lui Israél!

2 Spune: «Ce era mama ta?

O leoaică între lei,

culcată între leii tineri,

care-și crește micuții?»

3 L-a crescut pe unul dintre micuți,

care a devenit un leu tânăr.

A învățat să-și prindă prada,

a devorat oameni.

4 Au auzit de el neamurile

și a fost prins în groapa lor;

a fost dus cu belciuge în nas

în țara Egiptului.

5 Ea a văzut că așteptarea

și speranța ei au pierit,

a luat pe un altul dintre micuți

și l-a făcut leu tânăr.

6 El a umblat printre lei,

a devenit leu tânăr,

a învățat să-și prindă prada

și a devorat oameni.

7 Le-a cunoscut pe văduvele sale,

a pustiit cetățile sale și a devastat țara

și ea s-a umplut

de sunetul răgetului său.

8 S-au așezat împotriva lui neamuri

din provinciile din jur,

au întins plasa lor peste el

și a fost prins în groapa lor.

9 L-au pus într-o cușcă, cu verigi în nas,

l-au adus la regele din Babilón;

l-au adus într-o fortăreață

ca să nu i se mai audă glasul

pe munții lui Israél.

10 Mama ta era ca o viță, asemenea ție,

plantată lângă apă.

Era roditoare și plină de ramuri

datorită apelor multe.

11 Avea [ramuri]

ca niște toiege puternice,

ca și cele pentru sceptrele

celor care domnesc;

înălțimea ei se ridica

deasupra ramurilor

și mărimea ei se vedea

prin funzișul des.

12 A fost smulsă cu furie

și aruncată la pământ;

vântul de la răsărit i-a uscat rodul:

a căzut și s-a uscat.

Toiagul cel puternic

a fost devorat de foc.

13 Acum este plantată în pustiu,

într-un pământ uscat și secetos.

14 Dar un foc a ieșit din toiag

și a devorat ramurile și roadele ei.

Nu mai este în ea toiag puternic,

sceptru pentru domnie.

Aceasta este o lamentațiune

și a rămas o lamentațiune”.