Lamentațiune pentru conducătorii lui Israél
1 „Tu înalță o lamentațiune pentru conducătorii lui Israél!
2 Spune: «Ce era mama ta?
O leoaică între lei,
culcată între leii tineri,
care-și crește micuții?»
3 L-a crescut pe unul dintre micuți,
care a devenit un leu tânăr.
A învățat să-și prindă prada,
a devorat oameni.
4 Au auzit de el neamurile
și a fost prins în groapa lor;
a fost dus cu belciuge în nas
în țara Egiptului.
5 Ea a văzut că așteptarea
și speranța ei au pierit,
a luat pe un altul dintre micuți
și l-a făcut leu tânăr.
6 El a umblat printre lei,
a devenit leu tânăr,
a învățat să-și prindă prada
și a devorat oameni.
7 Le-a cunoscut pe văduvele sale,
a pustiit cetățile sale și a devastat țara
și ea s-a umplut
de sunetul răgetului său.
8 S-au așezat împotriva lui neamuri
din provinciile din jur,
au întins plasa lor peste el
și a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cușcă, cu verigi în nas,
l-au adus la regele din Babilón;
l-au adus într-o fortăreață
ca să nu i se mai audă glasul
pe munții lui Israél.
10 Mama ta era ca o viță, asemenea ție,
plantată lângă apă.
Era roditoare și plină de ramuri
datorită apelor multe.
11 Avea [ramuri]
ca niște toiege puternice,
ca și cele pentru sceptrele
celor care domnesc;
înălțimea ei se ridica
deasupra ramurilor
și mărimea ei se vedea
prin funzișul des.
12 A fost smulsă cu furie
și aruncată la pământ;
vântul de la răsărit i-a uscat rodul:
a căzut și s-a uscat.
Toiagul cel puternic
a fost devorat de foc.
13 Acum este plantată în pustiu,
într-un pământ uscat și secetos.
14 Dar un foc a ieșit din toiag
și a devorat ramurile și roadele ei.
Nu mai este în ea toiag puternic,
sceptru pentru domnie.
Aceasta este o lamentațiune
și a rămas o lamentațiune”.