Capitolul 9

II. PAŞTELE ŞI PLECAREA DE LA SÍNAI

Data Paştelui

1 Domnul i-a zis lui Moise în pustiul Sínai, în anul al doilea de la ieşirea lor din ţara Egiptului, în luna întâi: 2 „Fiii lui Israél să celebreze Paştele la timpul hotărât pentru el! 3 În ziua a paisprezecea a lunii acesteia, seara, să-l celebraţi la timpul hotărât pentru el! Să-l celebraţi după toate hotărârile şi poruncile privitoare la el!”.

4 Moise le-a zis fiilor lui Israél să celebreze Paştele. 5 Au celebrat Paştele în [luna] întâi, în a paisprezecea zi a lunii, seara, în pustiul Sínai. Aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israél.

6 Dar erau nişte oameni care erau impuri din cauza unui om mort şi nu puteau celebra Paştele în ziua aceea. Ei s-au prezentat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Áaron. 7 Oamenii aceia i-au zis [lui Moise]: „Noi suntem impuri din cauza unui mort; de ce să fim împiedicaţi să aducem darul pentru Domnul la timpul hotărât pentru el în mijlocul fiilor lui Israél?”. 8 Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi, vreau să ascult ce porunceşte Domnul cu privire la voi!”.

9 Şi Domnul i-a spus lui Moise: 10 ,,Spune-le fiilor lui Israél: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este impur din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, să celebreze Paştele în cinstea Domnului! 11 Să-l celebreze în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara! Să-l mănânce cu ázime şi ierburi amare! 12 Să nu rămână din el [nimic] până dimineaţa şi să nu frângă niciun os din el! Să-l celebreze după toate hotărârile cu privire la Paşte! 13 Dacă cineva este pur şi nu este în călătorie şi nu celebrează Paştele, omul acela să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât pentru el! Omul acela să-şi poarte păcatul! 14 Dacă locuieşte cu voi un străin, să celebreze Paştele Domnului după hotărârile Paştelui şi legile lui! Să fie o singură hotărâre la voi, și pentru străin, și pentru băştinaş!»”.

Norul deasupra cortului

15 În ziua când au ridicat cortul, norul a acoperit lăcaşul cortului mărturiei. Seara era deasupra lăcaşului ca o arătare de foc, până dimineaţa. 16 Totdeauna era aşa: norul acoperea [cortul], iar noaptea, era ca o arătare de foc. 17 Când se ridica norul de pe cort, porneau şi fiii lui Israél; şi în locul unde se oprea norul, îşi fixau tabăra şi fiii lui Israél. 18 Fiii lui Israél porneau după cuvântul Domnului şi tot după cuvântul Domnului îşi fixau tabăra. Cât timp rămânea norul deasupra lăcaşului, ei rămâneau în tabără. 19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra cortului, fiii lui Israél păzeau ceea ce era de păzit al Domnului şi nu porneau. 20 Când se întâmpla ca norul să rămână puţine zile deasupra lăcaşului, după cuvântul Domnului îşi fixau tabăra şi după cuvântul Domnului porneau. 21 Când se întâmpla ca norul să fie de seara până dimineaţa şi norul se ridica dimineaţa, ei porneau; fie că era zi, fie că era noapte şi se ridica norul, ei porneau. 22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an pentru a rămâne deasupra lui, fiii lui Israél rămâneau în tabără şi nu porneau; dar când se ridica, porneau şi ei. 23 După cuvântul Domnului îşi fixau tabăra şi după cuvântul Domnului porneau. Păzeau ceea ce era de păzit al Domnului, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.