Moartea
1 O, moarte, amară este amintirea ta
pentru omul care trăieşte în pace între averile sale,
pentru bărbatul lipsit de griji, care are succes în toate
şi care mai are putere să primească hrană!
2 O, moarte, frumoasă este judecata ta pentru omul nevoiaş,
care este lipsit de putere la adânci bătrâneţi,
care este preocupat de toate şi care este neîncrezător
şi a pierdut răbdarea!
3 Nu te teme de judecata morţii,
ci aminteşte-ţi de cei dinaintea ta şi de cei de după tine!
4 Aceasta este judecata Domnului pentru orice făptură,
atunci de ce să te răzvrăteşti împotriva bunului plac al Celui Preaînalt?
Fie [că trăieşti] zece, fie o sută, fie o mie de ani,
în locuinţa morţilor nu va fi mustrare a vieţii.
Destinul celor nelegiuiţi
5 Copii dezgustători devin copiii păcătoşilor,
ei se asociază vecinătăţii celor nelegiuiţi.
6 Moştenirea copiilor celor păcătoşi va pieri
şi va continua ocara cu descendenţa lor.
7 Copiii îl vor osândi pe tatăl nelegiuit,
pentru că din cauza lui au fost ocărâţi.
8 Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi,
care părăsiţi legea Dumnezeului celui Preaînalt.
9 Dacă vă veţi înmulţi, va fi spre pierzare,
dacă vă naşteţi, vă naşteţi spre blestem,
iar dacă muriţi, veţi avea parte de blestem.
10 Toate câte sunt din pământ vor merge în pământ;
la fel, cei nelegiuiţi, din blestem spre pierzare.
11 Doliul oamenilor este pentru trupurile lor,
dar numele păcătoşilor, care nu este bun, va fi şters.
12 Ai grijă de nume, căci el va rămâne pentru tine
[mai mult] decât o mie de comori mari de aur!
13 Există număr al zilelor unei vieţi bune,
dar numele bun rămâne în veci.
Pudoarea
14 Fiilor, păstraţi educaţia în pace!
Dar înţelepciunea ascunsă şi comoara nevăzută:
ce folos din amândouă?
15 E mai bun un om care-şi ascunde nebunia
decât un om care-şi ascunde înţelepciunea.
16 Prin urmare, ruşinaţi-vă după cuvântul meu:
nu este bun să păstrezi orice ruşine
şi nu toate sunt apreciate de toţi cu fidelitate!
17 Ruşinaţi-vă de tată şi de mamă, din cauza desfrânării,
iar de conducător şi de stăpân, din cauza minciunii;
18 de judecător şi de principe, din cauza erorii,
de adunare şi de popor, din cauza fărădelegii;
de partener şi de prieten, din cauza nedreptăţii,
19 de locul unde locuieşti ca străin, din cauza furtului;
de adevărul lui Dumnezeu şi de alianţă,
de îndoirea coatelor deasupra pâinilor;
de necuviinţă în a primi şi în a da,
20 de tăcerea faţă de cei care salută;
de vederea femeii tovarăşului
21 şi de întoarcerea feţei de la o rudă;
de la însuşirea părţii [de moştenire] şi a darului,
de la privitul unei femei căsătorite;
22 de la indiscreţia cu slujitoarea [unui bărbat]
– nu te apropia de aşternutul ei! –,
de prieteni, cât priveşte cuvintele de ocară
– după ce ai dat, nu ocărî! –,