Capitolul 2

Elogiu reciproc

1 Eu sunt un trandafir din Şarón, un crin din văi,

2 ca un crin între spini, aşa este prietena mea între fete.

3 Ca un măr printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între băieţi. La umbra lui am dorit [să stau] și m-am așezat [acolo]: fructul lui este dulce pentru gura mea.

Intimitatea

4 El mă face să intru în casa vinului şi steagul lui deasupra mea este iubirea.

5 Întăriţi-mă cu turte de stafide, aşterneţi-mi patul printre meri, căci eu sunt bolnavă de iubire!

6 Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.

7 Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, pe gazelele şi pe cerboaicele câmpului: n-o deşteptaţi, nu treziţi iubirea până când îi place ei.

III. AL DOILEA POEM

Întâlnire de primăvară

8 Glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind pe coline!

9 Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită pe fereastră şi priveşte printre zăbrele!

10 Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice: „Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!

11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus.

12 Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre.

13 Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!

14 Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută.

Intensitatea iubirii

15 Prindeţi pentru noi vulpile, vulpile cele mici care distrug viile, căci viile noastre sunt în floare!

16 Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paşte [turma sa] printre crini.

17 Până să sufle [vântul] zilei şi să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munţii din Béter!