Isáac la Gherár; promisunile făcute lui Isáac
1 În ţară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abrahám. Isáac s-a dus la Abimélec, regele filisténilor, la Gherár. 2 Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci stabilește-te în ţara în care îţi voi spune! 3 Locuieşte ca străin în ţara aceasta; eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, căci ţie şi descendenței tale vă voi da toate ţinuturile acestea şi voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám”. 4 Voi înmulţi descendența ta ca stelele cerului; îi voi da descendenței tale toate ţinuturile acestea şi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin descendența ta, 5 pentru că Abrahám a ascultat de glasul meu şi a păzit ce-i de păzit în poruncile mele, hotorârile mele şi legile mele”. 6 Astfel, Isáac a locuit la Gherár.
7 Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soţia lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soţia mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”. 8 După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră şi a văzut şi, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soţia sa. 9 Abimélec l-a chemat pe Isáac şi i-a zis: „Cu siguranţă e soţia ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”. 10 Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puţin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soţia ta şi ai fi adus vinovăţie asupra noastră”. 11 Atunci Abimélec a poruncit întregului popor, zicând: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soţia lui va fi dat la moarte”.
Izvoarele dintre Gherár şi Béer-Şéba
12 Isáac a semănat în pământul acela şi a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat. 13 Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat. 14 Avea turme de oi şi cirezi de vite şi mulţi servitori. Filistenii îl invidiau. 15 Toate fântânile pe care le săpaseră servitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate şi umplute cu pământ de filisténi. 16 Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”. 17 Isáac a plecat de acolo şi şi-a aşezat tabăra în valea Gherár şi a locuit acolo. 18 Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [servitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, şi pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; şi le-a numit cu aceleaşi nume cu care le numise tatăl său.
19 Servitorii lui Isáac au săpat în vale şi au găsit acolo o fântână cu apă vie. 20 Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Şi a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el. 21 Apoi au săpat o altă fântână şi s-au certat şi pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná. 22 S-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg şi ne-a făcut să fim rodnici în ţară”.
23 De acolo a urcat la Béer-Şéba. 24 Domnul i s-a arătat în noaptea aceea şi i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău;
nu te teme, căci eu sunt cu tine;
te voi binecuvânta
şi voi înmulţi descendenţa ta,
de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”.
25 A zidit acolo un altar şi a invocat numele Domnului şi şi-a fixat cortul acolo. Servitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână.
Alianţa dintre Isáac şi Abimélec
26 Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, şi cu Picól, căpetenia oştirii lui. 27 Isáac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine de vreme ce mă urâţi şi m-aţi trimis de la voi?”. 28 Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine şi am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să încheiem o alianță cu tine 29 că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu eşti binecuvântat de Domnul»”. 30 Şi a făcut un ospăţ pentru ei şi au mâncat şi au băut.
31 S-au sculat dimineaţa şi au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace. 32 În acea zi au venit servitorii lui Isáac şi i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră şi i-au zis: „Am găsit apă!”. 33 El a numit-o „Şibéea”. De aceea numele cetăţii este Béer-Şéba până în ziua de astăzi.
34 Când avea patruzeci de ani, Esáu le-a luat-o de soţii pe Iudít, fiica lui Beéri, hetéul, şi pe Basemát, fiica lui Elón, hetéul. 35 Ele au fost [o cauză] de amărăciune a sufletului pentru Isáac şi Rebéca.