Masacrul de la Síhem
Violenţa asupra Dínei
1 Diná, fiica Léei, pe care i-o născuse lui Iacób, a ieşit să vadă fiicele ţării. 2 A văzut-o Síhem, fiul lui Hamór hevéul, principele ţinutului. El a luat-o, s-a culcat cu ea şi a umilit-o. 3 Sufletul lui s-a lipit de Diná, fiica lui Iacób, şi a iubit-o pe tânără şi i-a vorbit tinerei la inimă. 4 Síhem i-a zis tatălui său, Hamór: „Ia-mi-o pe fata aceasta de soţie!”. 5 Iacób a auzit că o necinstise pe Diná, fiica sa; dar, cum fiii săi erau cu turmele pe câmp, Iacób a tăcut până la venirea lor.
Pactul matrimonial cu cei din Síhem
6 Hamór, tatăl lui Síhem, a ieșit la Iacób ca să-i vorbească. 7 [Tocmai] atunci fiii lui Iacób au venit de la câmp. Când au auzit [aceasta], bărbaţii s-au indignat şi s-au mâniat foarte mult, pentru că acela făcuse o asemenea faptă de ocară în Israél, culcându-se cu fiica lui Iacób: aşa ceva n-ar fi trebuit să se facă. 8 Hamór le-a vorbit, zicând: „Sufletul fiului meu, Síhem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; daţi-i-o, vă rog, de soţie 9 şi să ne înrudim prin căsătorie; daţi-ne fiicele voastre şi luaţi pentru voi fiicele noastre! 10 Locuiţi cu noi; ţara este înaintea voastră; aşezaţi-vă, faceţi negoţ şi dobândiţi proprietăţi în ea!”. 11 Síhem a zis tatălui şi fraţilor ei: „Să aflu har în ochii voștri şi vă voi da ce-mi veţi cere! 12 Ridicaţi cât de mult [prețul de] zestre şi darul şi vă voi da după cum îmi veţi zice; numai daţi-mi tânăra de soţie!”.
13 Fiii lui Iacób le-au zis lui Síhem şi lui Hamór, tatăl său, şi le-au vorbit cu viclenie, pentru că o necinstise pe sora lor, Diná. 14 Ei i-au zis: „Nu putem face lucrul acesta: să o dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci aceasta ar fi o rușine pentru noi. 15 Numai astfel vom fi de acord, dacă vreți să fiți asemenea nouă, tăindu-vă împrejur toţi cei de parte bărbătească. 16 Atunci vă vom da pe fiicele noastre, iar fiicele voastre le vom lua pentru noi; vom locui cu voi şi vom deveni un singur popor. 17 Dacă nu ne ascultaţi şi nu vă tăiaţi împrejur, ne luăm fiica şi plecăm”. 18 Cuvintele lor au fost plăcute în ochii lui Hamór şi în ochii lui Síhem, fiul lui Hamór. 19 De aceea n-a zăbovit tânărul să facă lucrul [acesta], căci o plăcea pe fiica lui Iacób şi era cel mai cinstit în casa tatălui său.
20 Hamór şi Síhem, fiul său, s-au dus la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor, zicând: 21 „Oamenii aceştia sunt paşnici cu noi; să se aşeze în ţară şi să facă negoţ în ea; iată, ţara este largă înaintea lor! Noi le vom lua pe fiicele lor de soţii şi pe fiicele noaste le vom da lor. 22 Numai aşa se învoiesc oamenii să locuiască împreună cu noi şi să devină un singur popor cu noi, dacă şi la noi se vor tăia împrejur toţi cei de parte bărbătească aşa cum sunt ei tăiaţi împrejur. 23 Turmele lor, proprietățile lor şi toate animalele lor, nu vor fi ele oare ale noastre? Doar să fim de acord cu ei şi ei vor locui cu noi”. 24 Şi i-au ascultat pe Hamór şi pe Síhem, fiul său, toţi cei care treceau prin poarta cetăţii lor şi au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească, toţi cei care ieșeau prin poarta cetăţii lor.
Răzbunarea lui Simeón şi Lévi
25 A treia zi, pe când ei erau încă suferinzi, cei doi fii ai lui Iacób, Simeón şi Lévi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, au venit asupra cetăţii care [se credea] în siguranţă şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească. 26 I-au trecut prin ascuţişul sabiei pe Hamór şi pe Síhem, fiul său; au luat-o pe Diná din casa lui Síhem şi au ieşit. 27 Fiii lui Iacób au venit asupra celor străpunşi şi au prădat cetatea, pentru că o necinstiseră pe sora lor. 28 Au luat oile, vitele şi măgarii lor şi tot ce era în cetate şi ce era pe câmp, 29 toate bogăţiile lor, pe toţi pruncii şi femeile lor le-au luat captivi şi au jefuit tot ceea ce era în case.
30 Atunci, Iacób le-a zis lui Simeón şi lui Lévi: „Voi m-ați tulburat făcându-mă urât de cei care locuiau în țară, de canaaneéni şi de ferezéi. Eu am oameni puţini la număr; ei se vor aduna împotriva mea, mă vor lovi şi voi fi nimicit eu şi casa mea”. 31 Ei au răspuns: „Se cuvenea să facă cu sora noastră cum [se poartă] cu o desfrânată?”.