Capitolul 23

X. RITUALUL SĂRBĂTORILOR

1 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le: «Sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti sunt adunări sfinte: iată, ele sunt sărbătorile mele!

a) Sabátul

3 Şase zile să lucraţi; iar ziua a şaptea este sabát, zi de odihnă şi de adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare: este sărbătoarea Domnului în toate locurile unde veţi locui.

4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiţi la timpurile lor hotărâte!

b) Paştele şi Ázimele

5 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, este Paştele Domnului. 6 În ziua a cinsprezecea a lunii acesteia, este Sărbătoarea Ázimelor pentru Domnul; timp de şapte zile să mâncaţi ázime. 7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă. 8 Să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc timp de şapte zile! În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă!»”.

c) Primul snop

9 Domnul i-a zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau şi veţi secera holdele ei, să aduceţi la preot un snop, primul rod al secerişului vostru! 11 Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiţi plăcuţi; a doua zi după sabát, să-l legene preotul! 12 În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără meteahnă; 13 [să adăugaţi] ca ofrandă două zecimi [de éfă] de făină aleasă, frământată cu untdelemn, jertfă prin foc Domnului, mireasmă plăcută, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin! 14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici boabe prăjite, nici boabe crude până în ziua aceasta, până când veţi aduce dar pentru Dumnezeul vostru! Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, în toate locurile unde veţi locui.

d) Sărbătoarea Săptămânilor

15 Din ziua a doua după sabát, din ziua în care aţi adus snopul ca dar legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi! 16 Până în ziua următoare a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile; atunci să aduceţi o nouă ofrandă Domnului! 17 Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca dar legănat; să fie făcute din două zecimi [de éfă] de făină aleasă şi coapte cu aluat: sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18 Să aduceţi împreună cu pâinile şapte miei de un an fără meteahnă, un viţel şi doi berbeci: să fie ardere de tot pentru Domnul cu ofranda lor şi cu jertfa lor de băutură. Este jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului. 18 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de împăcare. 20 Preotul să legene cele două pâini din primele roade ca dar legănat Domnului împreună cu cei doi miei: ele sunt consacrate Domnului [şi sunt] ale preotului.

21 În aceeaşi zi, să vestiţi: ‹este o adunare sfântă pentru voi›; să nu faceţi nicio muncă servilă. Este o lege veşnică oriunde veţi locui, din generaţie în generaţie.

22 Când veţi secera holdele ţării voastre, să nu seceri colţul câmpului tău şi să nu aduni ce rămâne de la secerişul tău! Să le laşi săracului şi străinului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.

e) Luna nouă din luna a şaptea

23 Domnul i-a zis lui Moise: 24 „Spune-le fiilor lui Israél: «În luna a şaptea, în ziua întâi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, zi de amintire şi de aclamaţie, cu o adunare sfântă. 25 Să nu faceţi nicio muncă servilă şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului!»”.

f) Ziua Ispăşirii

26 Domnul i-a zis lui Moise: 27 „În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, este Ziua Ispăşirii: să aveţi o adunare sfântă, să vă umiliţi sufletele şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului! 28 Să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, ca să se facă ispăşire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru! 29 Oricine nu se umilieşte în ziua aceea să fie nimicit din poporul său! 30 Şi oricine va face vreo lucrare în ziua aceea, îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31 Să nu faceţi nicio lucrare! Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie, în toate locurile în care veţi locui. 32 Aceasta să fie pentru voi zi de sărbătoare, zi de odihnă: să vă umiliţi sufletele; în ziua a noua a lunii, din seara [aceasta] până în seara următoare, să faceţi sărbătoarea voastră!”.

g) Sărbătoarea Corturilor

33 Domnul i-a zis lui Moise: 34 „Spune-le fiilor lui Israél: «În ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, este Sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de şapte zile. 35 În prima zi să fie o adunare sfântă şi să nu faceţi nicio muncă servilă! 36 Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfă prin foc! A opta zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceţi nicio muncă servilă!

37 Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiţi adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii şi jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă, 38 în afară de sabáturile Domnului, în afară de ofertele voastre, de voturile voastre şi de darurile voastre de bunăvoie pe care le aduceţi Domnului.

39 Dar în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când veţi strânge roadele ţării, să faceţi o sărbătoare în cinstea Domnului timp de şapte zile: cea dintâi zi să fie zi de odihnă şi a opta să fie zi de odihnă! 40 În prima zi, să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu şi să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru timp de şapte zile. 41 Să o ţineţi ca sărbătoare a Domnului timp de şapte zile pe an! Este o lege veşnică, din generaţie în generaţie.

În luna a şaptea să o sărbătoriţi! 42 Timp de şapte zile, să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israél să locuiască în corturi, 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că i-am făcut pe copiii lui Israél să locuiască în corturi după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.

44 Moise le-a spus fiilor lui Israél [care sunt] sărbătorile hotărâte de Domnul.