Capitolul 26

Davíd îl cruţă pe Saul

1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibéea, şi i-au zis: „Oare nu se ascunde Davíd pe colina Hachilá, în faţă cu Ieşimón?”. 2 Saul s-a ridicat şi a coborât în pustiul Zif şi cu el erau trei mii de oameni aleşi ai lui Israél ca să-l caute pe Davíd în pustiul Zif. 3 Saul şi-a fixat tabăra pe colina Hachilá, în faţă cu Ieşimón, pe drum. Davíd era în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu. 4 A trimis cercetaşi şi a aflat că Saul venise într-adevăr. 5 Davíd s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi fixase tabăra şi a văzut locul unde era culcat Saul. Era şi Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.

6 Davíd le-a zis lui Ahimélec, hetéul, şi lui Abişái, fiul Ţerúiei, fratele lui Ióab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abişái i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”. 7 Davíd şi Abişái au ajuns la popor noaptea şi, iată, Saul era culcat şi dormea între care, iar suliţa lui era înfiptă în pământ la capul lui! Abnér şi poporul lui erau culcaţi în jurul său.

8 Abişái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu suliţa la pământ o singură dată şi nu va mai fi nevoie să repet!”. 9 Dar Davíd i-a zis lui Abişái: „Nu-l ucide! Căci cine îşi întinde mâna împotriva unsului Domnului şi rămâne nevinovat?”. 10 Davíd a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă şi va pieri. 11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia suliţa de la capul lui, urciorul cu apă şi să plecăm!”. 12 Davíd a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat şi nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.

13 Davíd a trecut de cealaltă parte şi a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanţă între ei. 14 A strigat poporului şi lui Abnér, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abnér?”. Abnér a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către rege?”. 15 Davíd i-a zis lui Abnér: „Oare nu eşti tu bărbat? Cine este ca tine în Israél? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău. 16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteţi sortiţi morţii, pentru că nu l-aţi păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului! Acum vezi unde este suliţa regelui şi unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.

17 Saul a recunoscut glasul lui Davíd şi a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu Davíd?”. Davíd i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”. 18 Şi i-a zis: „De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut şi ce rău este în mâna mea? 19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moştenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te şi slujeşte altor dumnezei!». 20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieşit regele lui Israél să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munţi!”.

21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu Davíd, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă a fost preţioasă viaţa mea astăzi în ochii tăi! M-am purtat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală”. 22 Davíd i-a răspuns: „Iată suliţa regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi şi s-o ia! 23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui şi după fidelitatea lui! Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24 Iată, aşa cum am preţuit eu astăzi viaţa ta, aşa să fie preţuită viaţa mea în ochii Domnului şi să mă elibereze din orice strâmtorare!”.

25 Saul i-a zis lui Davíd: „Fii binecuvântat, fiul meu Davíd! Ceea ce vei face, vei reuşi”. Apoi Davíd a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.