Capitolul 18

Întâlnirea dintre Ilíe şi Obadía

1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi şi arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe faţa pămânului!”. 2 Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.

Era foamete grea în Samaría. 3 Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul. 4 Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeţii Domnului, Obadía a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns câte cincizeci în peşteră şi se îngrijea de ei cu pâine şi apă. 5 Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în ţară la toate izvoarele de apă şi la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viaţă caii şi catârii şi să nu-i nimicim dintre animalele noastre! 6 Şi-au împărţit ţara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum. 7 Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieşit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu faţa [la pamânt] şi a zis:„Tu eşti, stăpânul meu, Ilíe?” 8 El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi şi spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”. 9 Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Şi când se spunea că nu eşti acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. 11 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? 12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Eu voi merge şi-i voi spune lui Aháb şi el nu te va găsi şi mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea mea. 13 Nu i s-a adus la cunoştinţă oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeţii Domnului? Cum am ascuns dintre profeţii Domnului câte cincizeci într-o peşteră şi m-am îngrijit de ei cu pâine şi cu apă? 14 Şi acum tu zici: «Du-te şi spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”. 15 Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în faţa căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”. 16 Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb şi i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.

Ilíe şi Aháb

17 Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu eşti cel care îl tulbură pe Israél!”. 18 Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Báali. 19 Acum, trimite şi adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Báal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşérei care mănâncă la masa Izabelei!”.

Sacrificiul de pe Carmél

20 Aháb a trimis [poruncă] la toţi fiii lui Israél şi i-a adunat pe profeţi pe muntele Carmél. 21 Ilíe s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vă veţi clătina în două părţi? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după el, iar dacă este Báal, mergeţi după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţii lui Báal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri! Ei să-şi aleagă un taur pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. 24 Să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”. 25 Ilíe le-a zis profeţilor lui Báal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, căci sunteţi mai mulţi! Invocaţi numele dumnezeului vostru, dar nu puneţi foc!”. 26 Ei au luat taurul care le-a fost dat şi l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet şi nimeni să răspundă. Şi săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. 27 La amiază, Ilíe îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândeşte [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme şi se va trezi!”. 28 Ei au strigat mai tare şi-şi făceau tăieturi cu săbii şi cuţite până s-au umplut de sânge. 29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă şi niciun semnal de atenţie.

30 Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”. 32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului şi a făcut un şanţ de mărimea a două sea de sămânţă de jur împrejurul altarului. 33 A aşezat lemnele, a tăiat în bucăţi taurul şi l-a pus pe lemne. 34 Apoi a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi vărsaţi-le peste arderea de tot şi peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceţi o dată!”. Şi au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceţi-o] pentru a treia oară!”. Şi ei au făcut a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar şi şanţul s-a umplut cu apă. 36 Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Israél: fă să se ştie astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israél şi eu sunt slujitorul tău! Şi că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. 37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima înapoi!”. 38 Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi praful şi a supt apa care era în şanţ. 39 Tot poporul a văzut, a căzut cu faţa [la pământ] şi a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. 40 Ilíe le-a zis: „Prindeţi-i pe profeţii lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chişón şi i-a înjunghiat acolo.

41 Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă şi bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”. 42 Aháb a mers să mănânce şi să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi. 43 I-a zis slujitorului său: „Mergi şi priveşte spre mare!”. El s-a dus, a privit şi a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilíe] i-a zis: „Întoarce-te de şapte ori!”. 44 A şaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilíe] a zis: „Mergi şi spune-i lui Aháb: «Înhamă şi coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”. 45 În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Şi a fost vânt şi ploaie mare. Aháb a încălecat şi a plecat la Izreél. 46 Mâna Domnului a venit peste Ilíe. Şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél.