III. CĂLĂTORIA LA ECBATÁNA
1 În acea zi, Tobít şi-a adus aminte de argintul pe care i-l încredinţase lui Gabaél din Raghés din Média. 2 Şi-a zis în inima lui: „Iată, eu mi-am cerut moartea; oare nu ar fi bine să-l chem pe Tobía, fiul meu, şi să-i spun de acest argint înainte să mor?”. 3 L-a chemat pe Tobía, fiul său, iar el a mers la dânsul. Şi i-a spus:
„Înmormântează-mă cum se cuvine! Cinsteşte-o pe mama ta şi nu o părăsi pe mama ta în toate zilele ei; fă ceea ce este plăcut înaintea ei şi nu-i întrista sufletul prin nimic! 4 Aminteşte-ţi de ea, copile, căci a văzut multe pericole cât timp erai în sânul ei, iar când va muri, îngroap-o lângă mine, în acelaşi mormânt!
5 În toate zilele tale, adu-ţi aminte de Domnul, copile, şi nu-ţi dori să păcătuieşti şi să încalci poruncile lui: fă ce-i drept în toate zilele vieţii tale şi nu umbla pe căile nedreptăţii! 6 Căci celor care împlinesc adevărul le va merge bine în toate lucrările lor.
7 Iar celor care săvârşesc dreptatea dă-le pomană din bunurile tale şi ochiul tău să nu ezite când dai de pomană! Nu-ţi întoarce faţa de la niciun sărac şi nici faţa lui Dumnezeu nu se va întoarce de la tine! 8 După cum ai, după mulţimea [bunurilor], dă de pomană: dacă ai puţin, după puţinul acela nu te teme să dai de pomană! 9 Căci îţi vei aduna o frumoasă comoară pentru ziua strâmtorării. 10 Căci pomana te scapă de la moarte şi nu te lasă să intri în întuneric. 11 Pomana este un dar bun pentru cei care o fac în faţa Celui Preaînalt.
12 Fereşte-te, copile, de orice desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi soţie din descendenţa părinţilor tăi: nu-ţi lua femeie străină, care nu e din tribul tatălui tău, căci suntem fiii profeţilor Nóe, Abrahám, Isáac şi Iacób. Aminteşte-ţi, copile, că părinţii noştri din vechime şi-au luat soţii dintre rudele lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor; descendenţa lor va moşteni pământul! 13 Acum, copile, iubeşte-i pe fraţii tăi şi nu te mândri în inima ta faţă de fraţii tăi, de fiii şi de fiicele poporului tău încât să nu-ţi iei soţie de la ei. Pentru că în mândrie este pieire şi tulburare multă. În lene este lipsă şi nevoie mare; lenea este mama foamei.
14 Nu lăsa să aştepte plata niciunul dintre cei care muncesc pentru tine, ci dă-le-o imediat! Iar dacă îl vei sluji pe Dumnezeu, şi ţie ţi se va da răsplată. Fereşte-te, copile, în toate lucrările tale şi fii bine-crescut în orice situaţie! 15 Ce urăşti, tu să nu faci nimănui! Să nu bei vin până când te îmbeţi şi să laşi beţia să meargă pe drum cu tine!
16 Dă din pâinea ta celui înfometat şi din hainele tale celui gol! Ceea ce îţi prisoseşte, dă de pomană şi ochiul tău să nu privească cu dispreţ când dai de pomană! 17 Adu din pâinea ta pe mormântul celor drepţi, dar nu le da păcătoşilor!
18 Caută sfat de la orice înţelept şi nu dispreţui niciun sfat folositor! 19 Domnul le va da gânduri bune şi pe cine vrea, Domnul îl coboară până în adâncul lăcaşului morţilor. Acum, copile, aminteşte-ţi aceste porunci şi nu le lăsa să se şteargă din inima ta!
20 Acum, copile, îţi fac cunoscut că i-am încredinţat zece talánţi de argint lui Gabaél, [fiul] lui Gabrí, la Raghés, în Média. 21 Nu te teme, copile, că am devenit săraci: tu ai multe bogăţii dacă te temi de Dumnezeu, fugi de orice păcat şi fă ce este bine înaintea Domnului, Dumnezeului tău!”.