Boala şi vindecarea lui Ezechía
1 În zilele acelea, Ezechía s-a îmbolnăvit de moarte. Isaía, fiul lui Ámoţ, profetul, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Dă dispoziţii casei tale, căci tu vei muri şi nu vei mai trăi!»”. 2 Ezechía şi-a întors faţa către perete şi s-a rugat Domnului 3 şi a spus: „Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă integră şi am făcut ce este bine în ochii tăi!”. Şi Ezechía a plâns mult.
4 Atunci, cuvântul Domnului [i-a fost adresat] lui Isaía: 5 „Du-te şi spune-i lui Ezechía: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Davíd, tatăl tău: ‹Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată, adaug la zilele tale încă cincisprezece ani! 6 Te voi elibera pe tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asíriei şi voi apăra cetatea aceasta.
7 Acesta este pentru tine semnul din partea Domnului că va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: 8 iată, voi da înapoi umbra treptelor care coboară cu soarele pe cadranul lui Aház cu zece trepte› »”. Şi s-a întors soarele cu zece trepte pe cadranul pe care coborâse.
Cântarea lui Ezechía
9 Cântarea lui Ezechía, regele lui Iúda, când era bolnav şi s-a vindecat de boala lui.
10 „Am zis: «La jumătatea zilelor mele voi merge la porţile locuinței morților. Sunt pedepsit pentru restul anilor mei».
11 Am zis: «Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pământul celor vii; nu voi mai vedea pe nimeni printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa mea a fost smulsă şi aruncată de la mine ca o colibă de păstori. A înfăşurat viaţa mea ca un ţesător, din urzeală m-a scos. Din zi şi până-n noapte, mi-ai hotărât sfârşitul.
13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu mi-a zdrobit toate oasele. Din zi şi până-n noapte, mi-ai hotărât sfârşitul.
14 Ciripeam ca o rândunică, gânguream ca porumbelul. Ochii mei erau aţintiţi spre înălţimi. Doamne, sunt oprimat, vino-mi în ajutor!
15 Ce aş putea să spun? El mi-a vorbit şi el a făcut. Voi păşi toţi anii în amărăciunea sufletului meu.
16 Domnul este deasupra lor: vor trăi. Tot ceea ce este în ele este viaţa sufletului meu. Vindecă-mă şi dă-mi viaţă!
17 Iată, amărăciunea mea [s-a schimbat] în pace, tu ai salvat viaţa mea de la groapa pierzării căci ai dat la spate toate păcatele mele.
18 Căci Şeólul nu te preamăreşte, moartea nu te laudă. Cei care coboară în groapă nu speră în fidelitatea ta.
19 Ci cel viu, cel viu te laudă ca mine astăzi. Tatăl face cunoscută copiilor fidelitatea ta.
20 Domnul m-a mântuit! Vom cânta cu alăute în toate zilele vieţii noastre în casa Domnului»”.
21 Isaía zisese: „Să se ia o turtă de smochine, să se pună peste rană şi va trăi!”. 22 Iar Ezechía spusese: „Care este semnul că mă voi urca la casa Domnului?”.