Domnul va răzbuna iubirea sa desconsiderată
1 Când era tânăr Israél, îl iubeam
și din Egipt l-am chemat pe fiul meu.
2 Dar cu cât [mai mult] îi chemam,
cu atât [mai mult] mergeau după ei:
Baálilor le aduceau jertfe și idolilor
le ardeau tămâie.
3 Eu l-am învățat pe Efraím să meargă;
ei îl luau pe brațele lor
și nu au cunoscut că eu i-am vindecat.
4 Cu legături omenești îi trăgeam,
cu corzi de iubire.
Am fost pentru ei precum cei care îi ridică
jugul pe umeri, deși eu mă înclinam
asupra lor ca să-i hrănesc.
5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului
și un asirian va fi regele lor,
pentru că au refuzat să se întoarcă.
6 Sabia se va învârti în cetățile ei,
le va nimici drugii și-i va devora
din cauza planurilor lor.
Domnul iartă
7 Poporul meu este pornit să se îndepărteze de mine;
sunt chemați spre cel care este deasupra,
dar nimeni nu-i face să se ridice.
8 Cum să te dau, Efraím? Cum să te las, Israél?
Cum să te fac ca pe Admá
sau să te consider vinovat ca pe Țeboím?
Inima se întoarce în mine
și măruntaiele mele se încălzesc împreună.
9 Nu voi face după mânia mea aprinsă,
nu-l voi nimici pe Efraím,
pentru că eu sunt Dumnezeu, și nu om,
Cel Sfânt în mijlocul tău:
nu voi veni împotriva cetății.
Întoarcerea din exil
10 Ei vor fi în urma Domnului;
el va rage ca un leu: când va rage,
vor tremura fiii din vest.
11 Vor tremura ca o pasăre din Egipt,
ca o porumbiță din țara Asíriei.
Îi voi face să se întoarcă la casele lor
– oracolul Domnului.