Capitolul 2

Alarmă în Ziua Domnului

1 Sunaţi din trâmbiță în Sión!

Strigați pe muntele meu cel sfânt!

Să tremure toți locuitorii țării,

căci vine Ziua Domnului, este aproape!

2 Va fi o zi de întuneric și beznă,

o zi cu nori și cu negură.

Ca zorile se revarsă peste munți

un popor numeros și puternic,

cum nu a mai fost din veșnicie

și nu va mai fi pentru anii [care vor fi]

din generație în generație.

Invazia lăcustelor

3 Înaintea lui devorează focul

și flacăra arde în urma lui.

Țara este ca grădina Éden

înaintea lui

și un pustiu devastat după el:

nu este scăpare pentru el.

4 Ca înfățișarea cailor este înfățișarea lui

și precum călăreții, așa aleargă.

5 Ca zgomotul carelor

pe vârfurile munților ei sar,

ca vuietul flăcării de foc ce mistuie pleava,

ca un popor puternic

și dispus pentru luptă.

6 Înaintea lui tremură popoarele

și toate fețele își pierd strălucirea.

7 Ca vitejii aleargă,

ca oamenii de luptă urcă pe zid;

fiecare umblă pe căile sale

și nu se abate de la cărările sale.

8 Nimeni nu-l împinge pe fratele său,

fiecare viteaz umblă pe drumul lui,

cad în mijlocul sulițelor,

dar nu sunt răniți.

9 Sar în cetate, aleargă pe ziduri,

urcă în case pe ferestre

și intră ca hoții.

Viziunea Zilei Domnului

10 Înaintea lui se cutremură pământul,

se zguduie cerurile,

soarele și luna se întunecă,

iar stelele își pierd strălucirea.

11 Domnul a pus să fie glasul lui

înaintea armatei lui,

căci tabăra lui este foarte mare

și puternic este cel care

împlinește cuvântul său.

Pentru că mare este Ziua Domnului și foarte înfricoșătoare.

Cine îi va putea rezista?

Invitație la pocăință

12 Chiar acum – oracolul Domnului –

întoarceți-vă la mine

din toată inima voastră,

cu post, cu plâns și cu jale!

13 Sfâșiați-vă inimile, nu hainele,

și întoarceți-vă

la Domnul Dumnezeul vostru!

Căci el este milostiv și îndurător,

încet la mânie și plin de bunătate

și iartă răul.

14 Cine știe, poate se va întoarce și va ierta?

Și va lăsa după el o binecuvântare,

ofrandă și libație

pentru Domnul Dumnezeul vostru.

15 Sunați din trâmbiță în Sión,

consacrați un post

și convocați o adunare!

16 Adunați poporul, consacrați o adunare!

Întruniți-i pe bătrâni, convocați-i

pe prunci și pe copiii de la sân!

Să iasă mirele din camera lui

și mireasa, din camera sa nupțială!

17 Între vestibul și altar să plângă preoții, slujitorii Domnului,

și să zică:

„Îndură-te, Doamne, de poporul tău

și nu da moștenirea ta ocării, ca neamurile să stăpânească peste ei!

De ce să se spună printre popoare:

«Unde este Dumnezeul lor?».

18 Domnul este gelos pe țara lui

și îi este milă de poporul său”.

Sfârșitul flagelului și eliberarea

19 Domnul a răspuns și a zis poporului său:

„Iată, trimit la voi grâu,

must și untdelemn

și vă veți sătura cu ele.

Și nu vă voi mai pune să fiți de ocară printre neamuri.

20 Îl voi îndepărta pe cel din nord de la voi

și-l voi alunga într-un ținut întunecat

și devastat,

cu fața spre marea din est

și cu spatele spre cealaltă mare.

Iar duhoarea lui va urca

și mirosul lui se va ridica,

pentru că face lucruri mari.

Viziunea abundenței

21 Nu te teme, pământule,

ci bucură-te și veselește-te,

căci Domnul face lucruri mari!

22 Nu vă temeți, animale ale câmpiei,

căci vor înverzi pășunile pustiului,

copacii aduc roadele lor, smochinul

și via dau bogăția lor!

23 Fii ai Siónului, bucurați-vă

și veseliți-vă

în Domnul Dumnezeul vostru!

Căci el vă dă ploaie după dreptate,

face să coboare ploaia timpurie

și cea târzie ca odinioară.

24 Se vor umple ariile de grâu

și teascurile vor revărsa must

și untdelemn.

25 Voi răsplăti anii

pe care i-au devorat lăcusta,

omida, cărăbușul și viermele,

armata mea cea mare

pe care am trimis-o împotriva voastră.

26 Veți mânca și vă veți sătura;

și veți lăuda numele

Domnului Dumnezeul vostru,

care a făcut cu voi fapte minunate.

Și poporul meu nu se va rușina în veci.

27 Veți recunoaște

că în mijlocul lui Israél sunt eu,

că eu sunt Domnul

Dumnezeul vostru

și nu mai este [altul].

Și poporul meu nu se va rușina în veci.