Al doilea discurs al lui Elíhu
Erorile lui Iob
1 Elíhu a luat cuvântul şi a zis:
2 „Ascultaţi, înţelepţilor,
cuvintele mele şi, voi care ştiţi,
plecaţi-vă urechea la mine!
3 Urechea deosebeşte cuvintele
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4 Să deosebim între noi judecata,
să cunoaştem între noi ceea ce este bun!
5 Căci Iob a zis: «Sunt drept,
dar şi Dumnezeu mi-a întors judecata.
6 Pentru judecata mea,
sunt luat drept mincinos;
sunt slăbit de suliţă, deşi nu am vină».
7 Care bărbat este ca Iob,
care să bea derâderea ca apa,
8 care rătăceşte
în adunarea celor care fac nelegiure,
care umblă cu oamenii răzvrătiţi?
9 Căci el a zis: «Nu-i este de folos omului
să fie plăcut lui Dumnezeu».
10 De aceea, oameni [înţelepţi]
cu inima, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu vinovăţia
şi de Cel Atotputernic, nedreptatea!
11 Căci după fapta omului el răsplăteşte
şi după calea fiecăruia el dă.
12 Într-adevăr, Dumnezeu
nu este vinovat şi Cel Atotputernic
nu perverteşte judecata.
13 Cine a vizitat în locul lui pământul
şi cine a stabilit lumea în întregime?
14 Dacă şi-ar pune la inimă
[să facă] numai pentru sine,
dacă şi-ar retrage duhul şi suflarea,
15 orice făptură şi-ar da duhul deodată
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă înţelegi, ascultă aceasta,
pleacă-ţi urechea la sunetul cuvintelor mele!
17 Oare cel care urăşte judecata
poate să guverneze?
Sau pe cel drept şi pe cel de vază
îi poţi face vinovaţi?
Judecăţi divine
18 Se spune oare regelui «Beliál»
şi nobililor, «Vinovaţi»?
19 El nu caută la faţa căpeteniilor
şi nu este străin faţă
de strigătul celui sărac,
pentru că lucrare a mâinilor sale sunt toţi.
20 Într-o clipă mor, la miezul nopţii
se cutremură poporul şi se duce,
sunt luaţi cei puternici,
dar nu de mână [de om].
21 Căci ochii lui sunt asupra căilor omului
şi vede toţi paşii lui.
22 Nu este întuneric, nici umbră
a morţii, ca să se ascundă acolo
cei care săvârşesc nelegiuirea.
23 El nu pune pentru om un termen
ca să meargă cu Dumnezeu la judecată.
24 Îi zdrobeşte pe cei puternici
fără să cerceteze şi-i face pe alţii
să stea în picioare în locul lor.
25 Căci el recunoaşte faptele lor:
le răstoarnă noaptea şi ei sunt zdrobiţi.
26 Ca pe nişte nelegiuiţi îi pălmuieşte
în locul unde [oamenii] văd.
27 Întrucât s-au îndepărtat de la urmarea lui
şi toate căile sale nu le-au înţeles,
28 ei au făcut să vină la el strigătul celui sărac, iar [Dumnezeu] ascultă strigătul celor nevoiaşi.
29 Dacă el stă liniştit, cine-l poate învinui?
Dacă îşi ascunde faţa, cine-l va putea vedea?
[El veghează] asupra neamurilor
şi asupra oamenilor deopotrivă,
30 ca să nu domnească cel făţarnic
şi să nu fie curse pentru popor.
Revolta lui Iob
31 I se poate spune lui Dumnezeu:
«Suport, deşi nu am greşit;
32 ceea ce-mi scapă să văd, arată-mi tu!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face»?
33 După tine,
trebuie el oare să răsplătească
din moment ce tu refuzi?
Tu alegi, nu eu: spune ceea ce ştii!
34 Oamenii cu inima [chibzuită] îmi vor vorbi
şi bărbatul înţelept mă va asculta.
35 Iob vorbeşte fără ştiinţă şi cuvintele sale
sunt lipsite de prudenţă.
36 Să fie încercat Iob la nesfârşit,
pentru că are răspunsuri
ca oamenii nelegiuirii!
37 Căci adaugă la păcatul său vinovăţia,
bate din palme printre noi
şi-şi înmulţeşte cuvintele
faţă de Dumnezeu”.