Capitolul 37

Celebrarea lucrărilor lui Dumnezeu

1 Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură

inima şi sare de la locul ei.

2 Ascultaţi vuietul glasului său

şi murmurul care iese din gura lui!

3 Sub toate cerurile îl lasă liber

şi lumina lui, până la marginile pământului.

4 După el mugeşte tunetul,

bubuie la tunetul măreţiei sale

şi nu-l reţine când se aude glasul lui.

5 Dumnezeu bubuie cu tunetul său

în chip minunat; face lucruri mari,

pe care nu le recunoaştem.

6 El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!»;

[spune] ploii: «Plouă!»,

iar ploii în averse: «Cazi cu putere!».

7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,

ca oamenii să recunoască lucrarea lui.

8 Vieţuitoarele vin în locul lor ascuns

şi se culcă în vizuinile lor.

9 Din camera [ei] vine furtuna

şi de la vânturile reci, frigul.

10 De la suflarea lui Dumnezeu

se face gheaţa şi lăţimea apelor se strâmtează.

11 Încarcă norii cu aburi

şi norul împrăştie lumina lui.

12 El îl face să rotească

şi să se întoarcă după planurile sale,

ca să împlinească

tot ceea ce le porunceşte

pe toată suprafaţa rotogolului

pământului.

13 Face să fie aflat sau ca un toiag

pentru pământ, sau ca bunăvoinţă.

 

Prezenţa misterioasă a lui Dumnezeu

14 Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iob!

Stai şi pricepe faptele minunate

ale lui Dumnezeu!

15 Ştii tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra şi cum face să strălucească lumina norului său?

16 Ştii tu despre plutirea norilor,

faptele minunate

ale celui desăvârşit în ştiinţă?

17 El îţi încălzeşte hainele

când pământul se odihneşte

de vântul din sud.

18 Poţi tu întinde cu el cerurile

tari ca o oglindă turnată?

19 Fă-ne să ştim ce să-i spunem,

căci nu suntem pregătiţi

din cauza întunericului!

20 Cine-i va da de veste

că vreau să-i vorbesc?

Dacă cineva vorbeşte, va fi nimicit.

21 Acum nu se vede lumina,

ea străluceşte între nori;

dar va trece un vânt şi-i va curăţa.

22 De la nord vine aurul.

La Dumnezeu este o splendoare înfricoşătoare.

23 Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla,

căci este mare în putere şi judecată,

cu multă judecată şi nu umileşte.

24 De aceea, oamenii să se teamă de el,

căci el nu se uită la niciun înţelept cu inima”.