Capitolul 38

VI. TEOFANIA

 

Primul discurs al Domnului

Înţelepciunea divină în creaţie

1 Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună şi a zis:

2 „Cine este cel care întunecă planul

prin cuvinte fără sens?

3 Încinge-ţi coapsele ca un viteaz!

Eu te voi întreba, iar tu mă vei face să ştiu.

4 Unde erai când am întemeiat pământul?

Fă-mi cunoscut dacă ştii!

5 Cine a pus dimensiunile sale, ştii?

Sau cine a întins peste el funia?

6 Pe ce sunt fixate temeliile sale

sau cine i-a stabilit piatra unghiulară

7 când cântau împreună stelele de dimineaţă

şi strigau de bucurie toţi fiii lui Dumnezeu?

8 Cine a închis marea cu porţi

când, ţâşnind, a ieşit din pântece,

9 când i-am pus norul ca haină

şi bezna, ca scutec?

10 Atunci i-am impus un hotar

şi am pus legături şi porţi.

11 Şi am spus:

«Până aici să vii, şi nu mai departe,

şi aici să se oprească valurile tale semeţe!».

12 Din zilele tale, ai poruncit tu dimineţii

şi ai făcut cunoscut amurgului locul său,

13 ca să apuce marginile pământului

şi să-i scuture pe cei vinovaţi de pe el?

14 [Pământul] se transformă ca lutul sub pecete

şi stă ca o haină.

15 Vinovaţilor le este refuzată lumina lor

şi braţul înălţat este frânt.

16 Ai ajuns tu la izvoarele mării

şi ai umblat să cercetezi abisul?

17 Ţi s-au descoperit ţie porţile morţii

şi ai văzut porţile [locului] umbrei morţii?

18 Ai ajuns tu cu priceperea până la lăţimile pământului?

Fă cunoscut dacă ştii toate acestea!

 

Fenomenele atmosferice

19 Care este drumul spre locuinţa luminii

şi întunericul unde-şi are locul,

20 ca să le duci la hotarele lor

şi să pricepi cărările casei lor?

21 Tu ştii, căci atunci erai născut

şi numărul zilelor tale este mare.

22 Ai ajuns tu la vistieriile zăpezii

şi ai văzut tu vistieriile grindinei,

23 pe care le ţin pentru timpul strâmtorării,

pentru ziua bătăliei şi a luptei?

24 Care este calea pe care se împarte lumina

şi cea pe care se împrăştie vântul din răsărit peste pământ?

25 Cine a săpat canalul pentru şuvoi

şi calea pentru fulgerele tunetelor,

26 ca să plouă pe pământul fără oameni,

în pustiul unde nu este niciun om;

27 ca să sature [ţinutul] devastat

şi dezolat şi să facă să răsară şi să crească iarbă?

28 Este pentru ploaie un părinte?

Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sân iese gheaţa

şi cine dă naştere brumei din cer?

30 Apele devin ca piatra

şi suprafaţa abisului se prinde [ca gheaţa].

31 Poţi tu să întăreşti legăturile Pleiadelor

sau să deschizi corzile Orionului?

32 Faci tu să iasă constelaţiile

la timpul lor şi călăuzeşti tu Ursa Mare cu aştrii ei?

33 Cunoşti tu legile cerurilor

şi stabileşti tu rolul lor pe pământ?

34 Poţi tu să-ţi înalţi glasul până la nori

ca să acoperi mulţimea de ape?

35 Poţi tu să trimiţi fulgere

ca ele să meargă şi să-ţi spună: «Iată-ne!»?

36 Cine a stabilit în rărunchi înţelepciunea

sau cine a dat cugetului pricepere?

37 Cine numără norii cu înţelepciune

şi face să stea burdufurile cerului

38 când praful se topeşte în noroi

şi brazdele se unesc?

 

Regnul animal

39 Vânezi tu prada pentru leoaică

şi satisfaci cu animale leii tineri

40 când stau ghemuiţi în vizuina lor,

când stau la pândă în culcuş?

41 Cine stabileşte pentru corb proviziile

când puii lui strigă către Dumnezeu, rătăcind fără hrană?